Umor sec şi strip-tease deasupra TNB

oi seară, pe terasa La Motoare, Festivalul de teatru “Undercloud” a continuat cu piesa “Deformaţii” în regia lui Marcel Top. Spectatorii au tăcut când trebuiau să râdă, dar le-au plăcut episoadele decoltate.

Deşi piesa a început cu un sfert de oră mai târziu, spectatorii, care au ocupat cam toate locurile, au aşteptat liniştiţi şi cei mai mulţi au aplaudat gros la sfârşit. Probabil că relativa priză la public s-a datorat în mare
măsură textelor care au compus piesa, într-o manieră destul de neobişnuită: ele au fost scrise de autori diferiţi şi “însăilate” la sfârşit într-un ansamblu care ar trebui să surprindă anumite medii contemporane româneşti.

Actualitatea subiectelor dezbătute în textele scrise de Mitoş Micleuşanu, Adina Zorzini, Claudiu Komartin şi Răvan Ţupa nu este însă o scuză pentru scenele-clişeu, folosite până la tocire în piese contemporane româneşti sau de aiurea.


Bătrânul sărac şi senilizat care nu înţelege nici în ruptul capului apucăturile “tineretului” drogat, doi soţi plini de bani care au înlocuit pasiunea din pat cu obsesia pentru shopping, o stripteuză depresivă, directorul bătrân de teatru care se foloseşte de funcţie pentru a avea parte de sex cu actriţe tinere, doi tipi care au chef să filmeze cum se aruncă de la balcon un vecin pentru a pune scena pe YouTube, toate astea sunt mai mult decât “fezandate”.

Din păcate, nici montarea, semnată de Marcel Top, nu ridică nivelul piesei, iar actorii încearcă, nu de puţine ori, să-şi cucerească publicul întrecându-se în extravaganţe: Iulian Gliţă este tot timpul foarte expansiv, râde mult şi mefistofelic chiar şi când nu este cazul şi anumite replici sau gesturi se transformă involuntar în ticuri, cum ar fi vorbele “mai cu talent, mai cu talent!”. De altfel, replica asta i-a enervat şi pe unii spectatori care îi ţineau isonul actorului şi îl “încurajau” repetând-o şi ei cât mai des.

Actorul Tudor Aaron Istodor, deşi trece cu o uşurinţă notabilă de la un rol la altul, spune mai toate replicile cu un soi de melancolie sau gravitate adesea de nejustificat, iar efortul vizibil pe care îl face la un moment dat ca să cânte bucăţi muzicale de mai multe genuri, una după alta (manele, hip-hop etc.) îi gâtuie prestaţia scenică şi îl face chiar cam ridicol. Publicul ba l-a aplaudat la acest episod, ba l-a huiduit şi fluierat pentru că prestaţia a fost inegală. Poate că, dacă şi-ar fi limitat numărul de roluri, şi-ar fi fructificat mai bine talentul actoricesc care nu poate fi, totuşi, negat.

Dacă piesa trebuia să fie o ironie spumoasă, cu unele accente grave, la adresa unor zone underground sau alienate ale societăţii de la noi, rezultatul se apropie mult mai bine de teatrul de revistă sau de “Vacanţa Mare”. Poantele sunt deranjant de explicite, unele chiar buruienoase, grosiere şi actorii nu dublează textele prea transparente cu expresii sau jocuri care să nuanţeze, să persifleze sau să mărească aria semantică.

Trucurile pe care mizează piesa au o vulgaritate care nu se justifică deloc prin temă: un număr de dans lasciv, înjurături ca la uşa cortului, nuditatea completă a unui actor care nu reuşeşte să rămână firesc în acest episod, mimarea unor perversiuni sexuale într-o scenă voit grotescă. A nu se crede că nuditatea, înjurătura sau simularea sexului ar fi ceva nepotrivit pe scenă: ele trădează însă, în acest caz, sărăcia ideilor şi a tipului de umor, mai ales că în toate aceste scene nu vezi nici o interpretare care să mute situaţia-clişeu în sfera artelor performative.

Se fac glume nesărate la adresa mobilierului de la IKEA, se pariodiază melodii româneşti apărute în ultimii 10-15 ani şi pe seama cărora s-a glumit până la epuizarea subiectului, se spun poante expirate etc. La asta se adaugă aerul de civilie pe care îl au cam toţi actorii: imitarea unor scene de cartier se traduce printr-o ploaie de replici spuse cam fără vlagă şi asta ca şi cum ar fi fost ceva improvizat în ultimul moment, nicidecum ceva exersat de nenumărate ori. Sărăcia subiectelor a fost şi luată peste picior de unii spectatori, la un moment dat, când doi actori au dezbătut atât de mult o scenă în care se aruncă “taica Maftei de la etaj” încât, când cei doi apar îngroziţi într-un alt episod şi se întreabă “ce s-a întâmplat?”, spectatorii râd pe mai multe voci: “A murit taica Maftei! A murit taica Maftei!”.

Tăcere aproape deplină s-a făcut doar când a dansat erotic actriţa Adina Zorzini, tăcere spartă rar de câte o fluierătură prelungită de admiraţie vulgară ţâşnită din rândurile spectatorilor. Din păcate, s-a tăcut şi la unele replici care ar fi trebuit, chipurile, să fie copios amuzante.