ctriţa de origine olandeză a murit la vârsta de 84 de ani, din cauza unei maladii sangvine de care suferea, informează bbc.co.uk.
Nina Foch a debutat în cinematografie în 1943, în filmul "Wagon Wheels West".
Actriţa a jucat în "Spartacus" (1960) şi "Un american la Paris" (1951) şi a fost nominalizată la premiul Oscar pentru rolul său din filmul "Executive Suite" (1954).
La Hollywood, Nina Foch nu a fost doar actriţă, ci şi asistent de regie, notabilă fiind colaborarea la filmul "The Diary of Anne Frank" (1959).
Ultima ei colaborare ca actriţă a fost în 2007, într-un episod din serialul poliţist de televiziune "Aproape de adevăr".
marți, 21 iulie 2009
Adrian Suciu si Stefan Dancus, "Sex cu femei"
drian Suciu si Stefan Doru Dancus propun o suita de aventuri amoroase in cartea „Sex cu femei”. Volumul este constituit din patru parti: „Femei risipe pretutindeni”, „Amor urban/Amor rural”, „Iarna ninge peste toate garile” si „Corespondenta, jurnale, fotografii”. Pe parcursul celor patru capitole aflam trairile ce se nasc intr-o relatie, dar din punctul de vedere al unui barbat care intalneste femei diferite. Scriitorul Adrian Suciu a inceput sa scrie acest roman in urma cu aproximativ 16 ani, impreuna cu Iustin Panta. Totul a inceput de la un pariu cu Gheorghe Craciun, „care sustinea ca poetii nu stiu sa scrie despre femei”, dupa cum a povestit Suciu. Insa, Panta a murit in momentul in care textul era intr-o faza incipienta, iar Suciu a reinceput sa scrie romanul in urma cu doi ani, alaturi de Stefan Doru Dancus. „Romanul este conceput ca un spectacol cu toate culisele la vedere, procesul de creatie si istoria uneori tragica a lucrarii facând parte integranta din opera”, a spus poetul Dana Banu despre acest volum.
Tandemul de geniu
Seara de sambata a fost rezervata, in cadrul Festivalului Filmului Francez (5-11 decembrie) care celebreaza anul acesta a 40-a aniversare a sectiunii Quinzaine des Realisateurs de la Cannes, regizorului Lucian Pintilie, caruia i-au fost omagiate calitatile de cineast.
Prezent la eveniment, Lucian Pintilie a declarat ca nu va vorbi inaintea proiectiei, rugand publicul ca dupa "Niki&Flo" sa ramana in sala pentru a vedea "Lectie de cinema", marturia sa in 15 minute cu privire la lungmetraj. "E un lucru extraordinar pentru mine ca in aceasta seara sunteti aici alaturi de mine", a afirmat Pintilie, multumind asistentei pentru prezenta. Retragandu-se in public, Pintilie a precizat: "Ma duc langa actorul meu fetis: Victor Rebengiuc". Printre cei prezenti s-a numarat si Olivier Pere, delegatul Quinzainne des Realisateurs, care a subliniat, potrivit Mediafax, ca: "Trebuie neaparat sa salutam geniul si talentul lui Lucian Pintilie, unul dintre pionierii cinematografiei", precizand ca, din punct de vedere al institutiei pe care o reprezinta, "Niki&Flo" este "cel mai bun film al maestrului".
Niki Ardelean (Victor Rebengiuc), personajul principal, este un colonel in rezerva, al carui fiu a murit in urma unui accident stupid. Fiica sa, Angela este casatorita cu fiul lui Flo (Razvan Vasilescu), un vecin. In viziunea regizorului, "Niki& Flo" povesteste "o crima inexplicabila - o crima pe care martorii ei reali nu o vor pricepe niciodata. O vor pricepe numai indepartandu-se de faptul real - cel putin la o distanta de unde se poate percepe desenul hartii existentei".
Prezent la eveniment, Lucian Pintilie a declarat ca nu va vorbi inaintea proiectiei, rugand publicul ca dupa "Niki&Flo" sa ramana in sala pentru a vedea "Lectie de cinema", marturia sa in 15 minute cu privire la lungmetraj. "E un lucru extraordinar pentru mine ca in aceasta seara sunteti aici alaturi de mine", a afirmat Pintilie, multumind asistentei pentru prezenta. Retragandu-se in public, Pintilie a precizat: "Ma duc langa actorul meu fetis: Victor Rebengiuc". Printre cei prezenti s-a numarat si Olivier Pere, delegatul Quinzainne des Realisateurs, care a subliniat, potrivit Mediafax, ca: "Trebuie neaparat sa salutam geniul si talentul lui Lucian Pintilie, unul dintre pionierii cinematografiei", precizand ca, din punct de vedere al institutiei pe care o reprezinta, "Niki&Flo" este "cel mai bun film al maestrului".
Niki Ardelean (Victor Rebengiuc), personajul principal, este un colonel in rezerva, al carui fiu a murit in urma unui accident stupid. Fiica sa, Angela este casatorita cu fiul lui Flo (Razvan Vasilescu), un vecin. In viziunea regizorului, "Niki& Flo" povesteste "o crima inexplicabila - o crima pe care martorii ei reali nu o vor pricepe niciodata. O vor pricepe numai indepartandu-se de faptul real - cel putin la o distanta de unde se poate percepe desenul hartii existentei".
Lev Dodin: „Soljeniţîn era rusocentrist, Grossman - europeanocentrist“
n adevărat guru al teatrului rusesc şi european, Lev Abramovici Dodin, a acordat, în exclusivitate pentru Cotidianul, un interviu în care vorbeşte despre gulag şi lagărele naziste, despre Soljeniţîn şi Grossman.
Lev Dodin s-a născut în 1944 în Siberia, unde părinţii săi fuseseră strămutaţi silit. A studiat la Institutul de Teatru, Muzică şi Cinema din Leningrad, pe care l-a absolvit în 1966. A lucrat apoi ca regizor, montând în diferite teatre din URSS şi din străinătate, devenind unul dintre cele mai sonore nume din teatrul european. Din 1975 s-a dedicat companiei
Maly Teatr din Sankt Petersburg, pe care l-a transformat în teatru-laborator pentru studenţii săi. Printre spectacolele sale cele mai cunoscute se numără „Fraţi şi surori“, o montare-maraton care durează nu mai puţin de opt ore, „Demonii“ (un spectacol de nouă ore) şi „Împăratul muştelor“.
Dodin se află la Bucureşti pentru a prezenta spectacolul „Viaţă şi destin“ de la Maly Teatr în cadrul festivalului UTE.
Spectacolul dumneavoastră are la bază romanul „Viaţă şi destin“ al lui Vasili Grossman, un roman „arestat“ de KGB.
Nu doar romanul a fost confiscat, ci toate manuscrisele, toate notiţele, până şi banda de la maşina de scris.
Puteţi spune că Grossman este un fel de Soljeniţîn?
Se aseamănă prin faptul că au fost amândoi scriitori uriaşi şi că au scris amândoi despre ororile stalinismului. De aici încolo însă începe deosebirea dintre ei. Soljeniţîn a fost un martor direct
al atrocităţilor din Gulag, pe când Grossman a scris despre crimele lagărelor ruseşti şi ale celor naziste fără a fi el însuşi deţinut. Dar mama sa a fost omorâtă într-un ghetou din Ucraina de către nazişti, iar apropiaţi ai săi au fost în lagărele din Siberia. Grossman a fost reporter de război în Bătălia de la Stalingrad, în bătălia pentru Moscova şi în cea pentru eliberarea Berlinului. A fost printre primii oameni care au intrat în lagărul de concentrare de la Treblinka. Mărturia sa scrisă a fost folosită drept probă în rechizitoriul acuzării în Procesul de la Nürnberg.
Cei doi scriitori se deosebesc esenţial şi ca gândire?
În scriitura sa, Soljeniţîn a fost rusocentrist, iar Grossman mai degrabă europeanocentrist. Grossman este interesat de istoria şi cultura Europei şi vede Rusia ca pe o parte a continentului, pe când lui Soljeniţîn, câteodată, i se pare că Europa e pornită împotriva Rusiei. Pentru Grossman, linia frontului nu separă Europa de Rusia, ci separă două moduri de gândire. Bătăliile împotriva naziştilor nu au fost câştigate de sistemul comunist, ci de popor, care s-a simţit pentru puţină vreme liber. Dar sistemul totalitar a ştiut să manipuleze acest sentiment, să îl utilizeze în folosul său, reuşind în final să înlănţuiască din nou poporul. Grossman surprinde în romanul său foarte bine mecanismul diabolic al sistemului. Oricum, Soljeniţîn a citit romanul lui Grossman şi a scris despre el un eseu la modul cel mai elogios, lucru pe care Soljeniţîn îl făcea foarte rar, mai ales când era vorba de scriitori ce atacau subiecte asemănătoare cu ale sale.
Când aţi citit cartea?
După ce i-a fost arestat romanul, Grossman a murit de inimă rea fiind convins că nu mai există nici o copie
. Din fericire, poetul Semyon Lipkin, prietenul lui Grossman, păstrase în mare taină un exemplar pe care acesta i-l dăduse cândva să-l citească. Andrei Saharov a fotografiat în secret paginile manuscrisului şi scriitorul Vladimir Voinovici a reuşit să treacă microfilmele peste graniţă. Cartea a apărut în 1980 în Elveţia, iar eu în acea perioadă lucram un spectacol în Occident şi am reuşit atunci să citesc romanul şi am fost cutremurat de acurateţea cu care era concentrată în el întreaga realitate a Rusiei acelor vremuri. Personajul de tristă amintire, şeful propagandei sovietice, Mihail Solov, îi spusese lui Grossman că poate îi vor publica romanul peste vreo 200 de ani (Solov se gândea că tot el va fi cel care va tăia şi va spânzura în Rusia şi peste două secole). I-a mai spus că, cu o asemenea carte, nici nu mai este nevoie ca peste Uniunea Sovietică să vină bomba atomică americană pentru ca orânduirea comunistă să fie înfrântă. Probabil că, într-un fel, avea dreptate.
Cum aţi lucrat cu actorii dvs., unii dintre ei foarte tineri?
Acum câţiva ani, când am luat o nouă generaţie de studenţi la academie, le-am cerut studenţilor mei de anul întâi care nu citiseră în viaţa lor nici 20 de pagini să citească, ca primă temă a cursului meu, această cărămidă de 1.000 de pagini, spunându-le că vor petrece cinci ani din viaţă studiind acest roman din care nici măcar nu eram sigur că voi putea face un spectacol. Pentru că eu cred că în meseria de actor trebuie să intri printr-un şoc, mi-am cutremurat studenţii cu această carte, ducându-i apoi să vadă cu ochii lor lagărele din Siberia şi cele de la Auschwitz-Birkenau, unde am petrecut câteva nopţi.
Cum au suportat studenţii dvs. nopţile petrecute la Auschwitz?
A fost o experienţă foarte dură pentru noi toţi, dar chiar asta am intenţionat, ca studenţii mei să fie zguduiţi pentru că asta este convingerea mea, că teatrul nu-şi îndeplineşte menirea decât atunci când îi provoacă celui ce priveşte o cutremurare. Iar ca tu, actorul, să fii capabil să-l zgudui pe spectator trebuie să găseşti mai întâi în tine resorturile acestor sentimente, pentru că, aşa cum spune un personaj din „Lorenzaccio“, „harul este frate cu suferinţa“. Iar eu aş adăuga că suferinţa e soră cu compasiunea. Studenţii mei au trăit diferit clipele petrecute în lagăr, unii au primit în plin această „lovitură“, alţii au încercat să „evacueze“ experienţa, dar în cei mai mulţi dintre ei amintirea s-a înrădăcinat pe veci. Cel mai important e ca artistul, în cazul lor viitorul artist, să cadă pe gânduri în primul
rând în ceea ce priveşte propria persoană, pentru că e foarte uşor să ne indignăm şi să ne pornim contra celorlaţi. Mai greu este să realizezi faptul că răul sălăşluieşte şi în tine şi că se poate trezi la viaţă mult mai uşor decât crezi. Când citeşti despre ororile din Gulag sau din lagărele de exterminare naziste, realizezi că omul e foarte inventiv când trebuie să-l facă să sufere pe aproapele său. Dacă nu ar avea consecinţe oribile, această putere de perfecţionare ar fi chiar demnă de admiraţie.
Vreţi să spuneţi că omul e rău în sine sau doar ca instrument al unui sistem?
Nu există comunism fără oameni, nu există fascism fără oameni, nu există naţionalism fără oameni. Toate aceste sisteme au fost făcute de oameni. Firea umană e foarte talentată când e vorba să facă rău. Omul a pus la cale mecanisme nu numai de a-l distruge pe celălalt, ci de a-l distruge în modul cel mai chinuitor, mai umilitor şi mai monstruos cu putinţă. Exterminarea nu este invenţia naziştilor sau a comuniştilor. Europa mai trecuse prin astfel de orori. Am citit de curând despre un lagăr construit de englezi împotriva burilor. Oroarea nu este doar apanajul lui Stalin şi al lui Hitler. Sămânţa răului zace în stare latentă în fiecare om şi în fiecare popor. La asta mi-am dorit să mediteze actorii şi spectatorii mei.
Studiul ororii face deci parte din trainingul actorilor dvs.?
Da. Pentru că teatrul este în primul rând un proces de cunoaştere şi de autocunoaştere. Pentru mine, teatrul este antropocentric, trebuie să înceapă şi să se termine cu omul. De aceea sunt atât de indiferent faţă de teatrul politic. Este o aparenţă faptul că existenţa noastră este o consecinţă a politicii, în realitate politica este o consecinţă a modului nostru de gândire.
Lev Dodin s-a născut în 1944 în Siberia, unde părinţii săi fuseseră strămutaţi silit. A studiat la Institutul de Teatru, Muzică şi Cinema din Leningrad, pe care l-a absolvit în 1966. A lucrat apoi ca regizor, montând în diferite teatre din URSS şi din străinătate, devenind unul dintre cele mai sonore nume din teatrul european. Din 1975 s-a dedicat companiei
Maly Teatr din Sankt Petersburg, pe care l-a transformat în teatru-laborator pentru studenţii săi. Printre spectacolele sale cele mai cunoscute se numără „Fraţi şi surori“, o montare-maraton care durează nu mai puţin de opt ore, „Demonii“ (un spectacol de nouă ore) şi „Împăratul muştelor“.
Dodin se află la Bucureşti pentru a prezenta spectacolul „Viaţă şi destin“ de la Maly Teatr în cadrul festivalului UTE.
Spectacolul dumneavoastră are la bază romanul „Viaţă şi destin“ al lui Vasili Grossman, un roman „arestat“ de KGB.
Nu doar romanul a fost confiscat, ci toate manuscrisele, toate notiţele, până şi banda de la maşina de scris.
Puteţi spune că Grossman este un fel de Soljeniţîn?
Se aseamănă prin faptul că au fost amândoi scriitori uriaşi şi că au scris amândoi despre ororile stalinismului. De aici încolo însă începe deosebirea dintre ei. Soljeniţîn a fost un martor direct
al atrocităţilor din Gulag, pe când Grossman a scris despre crimele lagărelor ruseşti şi ale celor naziste fără a fi el însuşi deţinut. Dar mama sa a fost omorâtă într-un ghetou din Ucraina de către nazişti, iar apropiaţi ai săi au fost în lagărele din Siberia. Grossman a fost reporter de război în Bătălia de la Stalingrad, în bătălia pentru Moscova şi în cea pentru eliberarea Berlinului. A fost printre primii oameni care au intrat în lagărul de concentrare de la Treblinka. Mărturia sa scrisă a fost folosită drept probă în rechizitoriul acuzării în Procesul de la Nürnberg.
Cei doi scriitori se deosebesc esenţial şi ca gândire?
În scriitura sa, Soljeniţîn a fost rusocentrist, iar Grossman mai degrabă europeanocentrist. Grossman este interesat de istoria şi cultura Europei şi vede Rusia ca pe o parte a continentului, pe când lui Soljeniţîn, câteodată, i se pare că Europa e pornită împotriva Rusiei. Pentru Grossman, linia frontului nu separă Europa de Rusia, ci separă două moduri de gândire. Bătăliile împotriva naziştilor nu au fost câştigate de sistemul comunist, ci de popor, care s-a simţit pentru puţină vreme liber. Dar sistemul totalitar a ştiut să manipuleze acest sentiment, să îl utilizeze în folosul său, reuşind în final să înlănţuiască din nou poporul. Grossman surprinde în romanul său foarte bine mecanismul diabolic al sistemului. Oricum, Soljeniţîn a citit romanul lui Grossman şi a scris despre el un eseu la modul cel mai elogios, lucru pe care Soljeniţîn îl făcea foarte rar, mai ales când era vorba de scriitori ce atacau subiecte asemănătoare cu ale sale.
Când aţi citit cartea?
După ce i-a fost arestat romanul, Grossman a murit de inimă rea fiind convins că nu mai există nici o copie
. Din fericire, poetul Semyon Lipkin, prietenul lui Grossman, păstrase în mare taină un exemplar pe care acesta i-l dăduse cândva să-l citească. Andrei Saharov a fotografiat în secret paginile manuscrisului şi scriitorul Vladimir Voinovici a reuşit să treacă microfilmele peste graniţă. Cartea a apărut în 1980 în Elveţia, iar eu în acea perioadă lucram un spectacol în Occident şi am reuşit atunci să citesc romanul şi am fost cutremurat de acurateţea cu care era concentrată în el întreaga realitate a Rusiei acelor vremuri. Personajul de tristă amintire, şeful propagandei sovietice, Mihail Solov, îi spusese lui Grossman că poate îi vor publica romanul peste vreo 200 de ani (Solov se gândea că tot el va fi cel care va tăia şi va spânzura în Rusia şi peste două secole). I-a mai spus că, cu o asemenea carte, nici nu mai este nevoie ca peste Uniunea Sovietică să vină bomba atomică americană pentru ca orânduirea comunistă să fie înfrântă. Probabil că, într-un fel, avea dreptate.
Cum aţi lucrat cu actorii dvs., unii dintre ei foarte tineri?
Acum câţiva ani, când am luat o nouă generaţie de studenţi la academie, le-am cerut studenţilor mei de anul întâi care nu citiseră în viaţa lor nici 20 de pagini să citească, ca primă temă a cursului meu, această cărămidă de 1.000 de pagini, spunându-le că vor petrece cinci ani din viaţă studiind acest roman din care nici măcar nu eram sigur că voi putea face un spectacol. Pentru că eu cred că în meseria de actor trebuie să intri printr-un şoc, mi-am cutremurat studenţii cu această carte, ducându-i apoi să vadă cu ochii lor lagărele din Siberia şi cele de la Auschwitz-Birkenau, unde am petrecut câteva nopţi.
Cum au suportat studenţii dvs. nopţile petrecute la Auschwitz?
A fost o experienţă foarte dură pentru noi toţi, dar chiar asta am intenţionat, ca studenţii mei să fie zguduiţi pentru că asta este convingerea mea, că teatrul nu-şi îndeplineşte menirea decât atunci când îi provoacă celui ce priveşte o cutremurare. Iar ca tu, actorul, să fii capabil să-l zgudui pe spectator trebuie să găseşti mai întâi în tine resorturile acestor sentimente, pentru că, aşa cum spune un personaj din „Lorenzaccio“, „harul este frate cu suferinţa“. Iar eu aş adăuga că suferinţa e soră cu compasiunea. Studenţii mei au trăit diferit clipele petrecute în lagăr, unii au primit în plin această „lovitură“, alţii au încercat să „evacueze“ experienţa, dar în cei mai mulţi dintre ei amintirea s-a înrădăcinat pe veci. Cel mai important e ca artistul, în cazul lor viitorul artist, să cadă pe gânduri în primul
rând în ceea ce priveşte propria persoană, pentru că e foarte uşor să ne indignăm şi să ne pornim contra celorlaţi. Mai greu este să realizezi faptul că răul sălăşluieşte şi în tine şi că se poate trezi la viaţă mult mai uşor decât crezi. Când citeşti despre ororile din Gulag sau din lagărele de exterminare naziste, realizezi că omul e foarte inventiv când trebuie să-l facă să sufere pe aproapele său. Dacă nu ar avea consecinţe oribile, această putere de perfecţionare ar fi chiar demnă de admiraţie.
Vreţi să spuneţi că omul e rău în sine sau doar ca instrument al unui sistem?
Nu există comunism fără oameni, nu există fascism fără oameni, nu există naţionalism fără oameni. Toate aceste sisteme au fost făcute de oameni. Firea umană e foarte talentată când e vorba să facă rău. Omul a pus la cale mecanisme nu numai de a-l distruge pe celălalt, ci de a-l distruge în modul cel mai chinuitor, mai umilitor şi mai monstruos cu putinţă. Exterminarea nu este invenţia naziştilor sau a comuniştilor. Europa mai trecuse prin astfel de orori. Am citit de curând despre un lagăr construit de englezi împotriva burilor. Oroarea nu este doar apanajul lui Stalin şi al lui Hitler. Sămânţa răului zace în stare latentă în fiecare om şi în fiecare popor. La asta mi-am dorit să mediteze actorii şi spectatorii mei.
Studiul ororii face deci parte din trainingul actorilor dvs.?
Da. Pentru că teatrul este în primul rând un proces de cunoaştere şi de autocunoaştere. Pentru mine, teatrul este antropocentric, trebuie să înceapă şi să se termine cu omul. De aceea sunt atât de indiferent faţă de teatrul politic. Este o aparenţă faptul că existenţa noastră este o consecinţă a politicii, în realitate politica este o consecinţă a modului nostru de gândire.
"Gomorra", marele castigator la Premiile Academiei Europene de Film 2008
arele castigator al Premiilor Academiei Europene de Film 2008 s-a dovedit a fi, sambata seara la Copenhaga, productia italiana "Gomorra", in regia lui Matteo Garrone. Filmul a obtinut cinci distinctii: Premiul European de Film, Regizorul European al Anului, Actorul European, este vorba despre Toni Servillo, Premiul pentru imagine – Marco Onorato si Premiul pentru Scenariul European.
Juriile premiilor europene – cu referire inclusiv la juriul de la Cannes 2008 care i-a acordat Marele Premiu al Festivalului– au optat pentru un film nu numai de mare actualitate, dar de mare impact social.
"Gomorra" este filmul omonim, adaptat dupa cartea lui Roberto Saviano, jurnalist care a scris despre Camorra, mafia din jurul orasului Napoli, pe baza propriilor investigatii. O data cu publicarea cartii, jurnalistul (29 de ani) a ajuns tinta amenintarilor mafiei locale, care l-a anuntat ca va fi asasinat pana de Craciun. De peste doi ani, autorul traieste intr-un loc secret sub protectia politiei italiene. Cartea s-a vandut in peste 1,2 milioane de exmplare numai in Italia si a fost tradusa in peste 40 de limbi.
Brutalitatea mafiei, desfiintarea identitatii celor care traiesc intr-o comunitate condusa de aceasta organizatie, conditiile de viata
si lipsa oricarei perspective in special in viata adolescentilor fac din acest film o adevarata drama cruda, sfasietoare si fara capat.
"Nu-mi place sa judec, ci sa arat, iar ceilalti pot judeca singuri. «Gomorra» vrea sa arate realitatea mafiei dinauntru, asa cum a descris-o Saviano", a declarat Matteo Garrone la conferinta de presa ce a avut loc dupa ceremonie, potrivit Hotnews. Filmul a mai fost distins cu premii la Festivalul de Film de la Chicago si la cel din München si pare a fi unul dintre favoritii pentru Premiile Oscar de anul viitor.
Regizorul Matteo Garrone a primit premiul din mainile romancei Anamaria Marinca si ale regizorului danez Bille August.
Kristin Scott Thomas a fost marea absenta din cadrul ceremoniei, fiind retinuta de alte filmari, iar revelatia a fost Dame Judi Dench, cea care le-a si salutat in daneza pe altetele regale ale Danemarcei. Judi Dench a mentionat ca are sange danez. Coplesita de moment, la finalul ceremoniei a declarat presei ca "orice premiu e emotionant, dar ideea de a urca pe scena si de a rosti un speech este o disperare. Nu reusesc sa ma obisnuiesc."
» Palmares de Festival, editia a XXI-a
Filmul European: "Gomorra";
Regizorul European: Matteo Garrone;
Actorul European: Toni Servillo;
Actrita Europeana: Kristin Scott Thomas pentru rolul din "Il y a longtemps que je t’aime";
Scenaristul European: Maurizio Braucci, Ugo Chiti, Gianni di Gregorio, Matteo Garrone, Massimo Gaudioso si Robert Saviano pentru "Gomorra";
Premiul pentru Imagine "Carlo Di Palma": Marco Onorato pentru "Gomorra";
Premiul de Excelenta: Magdalena Biedrzycka pentru costumele filmului "Katyn";
Compozitorul European: Max Richter pentru "Waltz With Bashir";
Descoperirea Europeana a Anului: "Hunger", in regia lui Steve McQueen;
Premiul criticii, FIPRESCI: Abdellatif Kechice pentru "La Graine et le Mulet";
Premiul pentru Documentar, Premiul Arte: "Rene" de Helena Trestikova (Cehia);
Premiul European pentru Scurtmetraj, UPI: "Frankie" de Darren Thornton;
Premiul European Lifetime Achievement: Dame Judi Dench;
Premiul European Achievement in Cinema: pentru fondatorii "Dogmei" – Soren Kragh-Jacobsen, Kristian Levring, Lars von Trier si Thomas Vinterberg;
Premiul People’s Choice: "Harry Potter and The Order of The Phoenix", regia David Yates, scenariul Michael Goldenberg.
Juriile premiilor europene – cu referire inclusiv la juriul de la Cannes 2008 care i-a acordat Marele Premiu al Festivalului– au optat pentru un film nu numai de mare actualitate, dar de mare impact social.
"Gomorra" este filmul omonim, adaptat dupa cartea lui Roberto Saviano, jurnalist care a scris despre Camorra, mafia din jurul orasului Napoli, pe baza propriilor investigatii. O data cu publicarea cartii, jurnalistul (29 de ani) a ajuns tinta amenintarilor mafiei locale, care l-a anuntat ca va fi asasinat pana de Craciun. De peste doi ani, autorul traieste intr-un loc secret sub protectia politiei italiene. Cartea s-a vandut in peste 1,2 milioane de exmplare numai in Italia si a fost tradusa in peste 40 de limbi.
Brutalitatea mafiei, desfiintarea identitatii celor care traiesc intr-o comunitate condusa de aceasta organizatie, conditiile de viata
si lipsa oricarei perspective in special in viata adolescentilor fac din acest film o adevarata drama cruda, sfasietoare si fara capat.
"Nu-mi place sa judec, ci sa arat, iar ceilalti pot judeca singuri. «Gomorra» vrea sa arate realitatea mafiei dinauntru, asa cum a descris-o Saviano", a declarat Matteo Garrone la conferinta de presa ce a avut loc dupa ceremonie, potrivit Hotnews. Filmul a mai fost distins cu premii la Festivalul de Film de la Chicago si la cel din München si pare a fi unul dintre favoritii pentru Premiile Oscar de anul viitor.
Regizorul Matteo Garrone a primit premiul din mainile romancei Anamaria Marinca si ale regizorului danez Bille August.
Kristin Scott Thomas a fost marea absenta din cadrul ceremoniei, fiind retinuta de alte filmari, iar revelatia a fost Dame Judi Dench, cea care le-a si salutat in daneza pe altetele regale ale Danemarcei. Judi Dench a mentionat ca are sange danez. Coplesita de moment, la finalul ceremoniei a declarat presei ca "orice premiu e emotionant, dar ideea de a urca pe scena si de a rosti un speech este o disperare. Nu reusesc sa ma obisnuiesc."
» Palmares de Festival, editia a XXI-a
Filmul European: "Gomorra";
Regizorul European: Matteo Garrone;
Actorul European: Toni Servillo;
Actrita Europeana: Kristin Scott Thomas pentru rolul din "Il y a longtemps que je t’aime";
Scenaristul European: Maurizio Braucci, Ugo Chiti, Gianni di Gregorio, Matteo Garrone, Massimo Gaudioso si Robert Saviano pentru "Gomorra";
Premiul pentru Imagine "Carlo Di Palma": Marco Onorato pentru "Gomorra";
Premiul de Excelenta: Magdalena Biedrzycka pentru costumele filmului "Katyn";
Compozitorul European: Max Richter pentru "Waltz With Bashir";
Descoperirea Europeana a Anului: "Hunger", in regia lui Steve McQueen;
Premiul criticii, FIPRESCI: Abdellatif Kechice pentru "La Graine et le Mulet";
Premiul pentru Documentar, Premiul Arte: "Rene" de Helena Trestikova (Cehia);
Premiul European pentru Scurtmetraj, UPI: "Frankie" de Darren Thornton;
Premiul European Lifetime Achievement: Dame Judi Dench;
Premiul European Achievement in Cinema: pentru fondatorii "Dogmei" – Soren Kragh-Jacobsen, Kristian Levring, Lars von Trier si Thomas Vinterberg;
Premiul People’s Choice: "Harry Potter and The Order of The Phoenix", regia David Yates, scenariul Michael Goldenberg.
luni, 20 iulie 2009
Criza de locuri de muncă din construcţii ne propune un bloc-baster: Căpşunarii se întoarce
Vine criza și nici munca la negru pe șantierele din însorita Spanie nu mai e ce-a fost. E adevărat că se întorc românii din străinătate sau nu? Îl mai putem trimite pe bunicul la zugrăvit în Valencia? Sau pe soacră la ospătărie în Milano? Asta am încercat noi
să aflăm săptămîna trecută.
Am mers întîi la sediul Eurolines, firmă
care cară români prin Europa de prin ’95. Am cerut un pahar cu apă și niște statistici. Ne interesa cîte persoane se îmbarcă la plecare, respectiv la venirea în ţară, în această perioadă, faţă de aceeași perioadă a anului trecut. Iată ce am aflat: în septembrie 2007, autocarele se întorceau în Spania cu o medie de 30 de persoane pe transport
. În septembrie 2008 – chiar înainte ca pieţarii din Gorjului să audă de criză, deci –, autocarele Eurolines au întors în ţară cu cîte 47 de pasageri, adică pline. Ba, mai mult, la fiecare cursă au mai existat 20-30 de doritori care n-au mai găsit locuri. Cît despre plecarea din România, fenomenul este invers. Dacă în 2007 autocarele plecau pline, de trei ori pe lună, acum pleacă cu 40-42 de pasageri și doar de două ori pe lună. Și, din ăia 42, probabil că doi pleacă la muncă, zece în vacanţă și 30 nu mai au casă
și li se pare mai rentabil să-și petreacă timpul în autocar.
În aceeași seară, am plecat spre Piaţa Buzești, să așteptăm o cursă de întoarcere în ţară, ca să ne convingem cu ochii și reportofonul nostru de repatrierea forţată. Autocarul a întîrziat vreo două ore, așa că ne-am conversat cu mama unei românce care trebuia să se întoarcă din Spania. Ne-a declarat că fata ei are 23 de ani și e în Spania de doi ani, unde a lucrat ca menajeră. Nu a venit pînă acum niciodată acasă, dar acum, că vine, nu mai are de gînd să plece. Puţin mai la vale, Florin Gheorghe stă cu gluga trasă pe ochi și-l așteaptă pe frate-su, care a lucrat cinci ani în construcţii, în Spania. Acum l-au dat afară și e nevoit să se întoarcă acasă. S-ar duce înapoi în Spania, crede fratele lui, dar nu știe dacă-și va mai găsi slujbă.
să aflăm săptămîna trecută.
Am mers întîi la sediul Eurolines, firmă
care cară români prin Europa de prin ’95. Am cerut un pahar cu apă și niște statistici. Ne interesa cîte persoane se îmbarcă la plecare, respectiv la venirea în ţară, în această perioadă, faţă de aceeași perioadă a anului trecut. Iată ce am aflat: în septembrie 2007, autocarele se întorceau în Spania cu o medie de 30 de persoane pe transport
. În septembrie 2008 – chiar înainte ca pieţarii din Gorjului să audă de criză, deci –, autocarele Eurolines au întors în ţară cu cîte 47 de pasageri, adică pline. Ba, mai mult, la fiecare cursă au mai existat 20-30 de doritori care n-au mai găsit locuri. Cît despre plecarea din România, fenomenul este invers. Dacă în 2007 autocarele plecau pline, de trei ori pe lună, acum pleacă cu 40-42 de pasageri și doar de două ori pe lună. Și, din ăia 42, probabil că doi pleacă la muncă, zece în vacanţă și 30 nu mai au casă
și li se pare mai rentabil să-și petreacă timpul în autocar.
În aceeași seară, am plecat spre Piaţa Buzești, să așteptăm o cursă de întoarcere în ţară, ca să ne convingem cu ochii și reportofonul nostru de repatrierea forţată. Autocarul a întîrziat vreo două ore, așa că ne-am conversat cu mama unei românce care trebuia să se întoarcă din Spania. Ne-a declarat că fata ei are 23 de ani și e în Spania de doi ani, unde a lucrat ca menajeră. Nu a venit pînă acum niciodată acasă, dar acum, că vine, nu mai are de gînd să plece. Puţin mai la vale, Florin Gheorghe stă cu gluga trasă pe ochi și-l așteaptă pe frate-su, care a lucrat cinci ani în construcţii, în Spania. Acum l-au dat afară și e nevoit să se întoarcă acasă. S-ar duce înapoi în Spania, crede fratele lui, dar nu știe dacă-și va mai găsi slujbă.
Vaccinarea împotriva cancerului de col uterin: "Dacă apărea o pastilă minune la OTV o înghiţea toată lumea"
egeaba a intrat Mioriţa în Uniunea Europeană pentru că, în România, lucrurile par neschimbate. Isteria creată în ultimele zile de vaccinarea fetiţelor de clasa a IV-a împotriva cancerului de col uterin probează faptul că aici evenimentele se întâmplă, într-adevăr, "altfel". Am stat de vorbă legat de acest subiect cu mai mulţi medici şi părinţi, persoane cu un IQ normal, dar care preferă să rămână anonime. (De altfel, şi televiziunile au prezentat zilele acestea o serie de specialişti filmaţi cu spatele: aproape toată lumea a refuzat să-şi asume direct orice declaraţie în spinoasa problemă a vaccinului de col uterin.) Din declaraţiile acestora, iată cum se prezintă faptele în România anului 2008:
Ministerul Sănătăţii a pornit o campanie
de prevenire a cancerului de col uterin, totul culminând cu achiziţionarea unui vaccin. De fapt, aici intervine prima problemă: nu a fost achiziţionat un singur vaccin, ci două. Ambele diferite, unul mai scump, şi teoretic mai bun, altul mai ieftin
. Nimeni nu a explicat de ce au fost cumpărate două vaccinuri. În lumea medicală se zvoneşte că ar fi vorba de clientela specifică "Partidului medicilor
", clientelă care avea nevoie de două contracte cu statul.
Aşa a apărut prima controversă, nespeculată îndeajuns de presă. Totuşi, situaţia din punct de vedere medical nu părea dramatică. E ca şi cum, pentru răceală, ai cumpăra aspirină Bayern, mai scumpă, sau aspirină fabricată în România, mai ieftină. Efectul e până la urmă acelaşi. Numai că, ciudat, isteria împotriva vaccinului nu a pornit de aici. Ci de la o neîncredere a românilor împotriva oricărei iniţiative venite de la stat.
Astfel, foarte mulţi părinţi au început să devină revoltaţi. S-a ajuns rapid la teoria conspiraţiei. S-au folosit cuvinte mari, auzite prin filmele de la Hollywood: cobai, teste pe oameni, efecte nedorite. Până la o dramă naţională nu a mai fost decât un pas. Asta şi pe fondul lipsei totale de comunicare a Ministerului Sănătăţii. Ce nu s-a prea spus este că vaccinul NU ESTE OBLIGATORIU. Adică, tu, ca părinte, poţi sau nu să îl faci copilului. Statul ţi-l recomandă, tu decizi.
În acest punct al problemei, intervine apetitul pentru scenarită al românilor. După cum ironic se exprima cineva, "dacă ar fi apărut o pastilă cu ploşniţe la OTV care te vindecă de varice, toată lumea s-ar fi înghesuit să înghită bulina minune. Aşa, când e vorba de un vaccin folosit în clinicile din întreaga lume, deci de o metodă de protecţie, toată lumea vede numai conspiraţii împotriva sănătăţii planetei."
Până la urmă, la asta se rezumă isteria vaccinării împotriva cancerului de col uterin. Statul a gestionat extrem de prost problema, cumpărând prin licitaţie două produse diferite şi recomandându-le pe amândouă. Românii au picat pe gânduri şi au avut un presentiment că la mijloc e ceva dubios. Ministerul Sănătăţii nu a informat populaţia cu privire la iniţiativa sa. Populaţia s-a speriat, trezită fiind peste noapte cu vaccinul în braţe.
De aici până la o dramă naţională nu mai e decât un pas. Noroc că OTV-ul e preocupat cu biletul de adio al sinucigaşului de la Hotel Ambasador. Altfel am fi văzut în apartamentul din Romană un pelerinaj de clarvăzători şi terapeuţi care să dezbată problema vaccinului împotriva cancerului de col uterin. Caz în care chiar nimeni din ţară nu şi-ar mai fi lăsat copilul să fie înţepat la şcoală. Oricum, pentru orice scenariu, nu e încă timpul pierdut. Vorba lui Mircea Badea, "trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul."
- În România, cancerul de col uterin este responsabil de moartea a 6 femei zilnic.
- La nivel mondial, cancerul de col uterin provoacă moartea unei femei la două minute.
- Cancerul de col uterin reprezintă a doua cauză de mortalitate prin cancer la femeile din România.
- Rata mortalităţii înregistrată în România este de două ori mai mare decât în majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi de şase ori decât media din statele membre ale UE.
- Exista peste 20 de tipuri de virusuri papilloma (HPV), cancerul de col uterin fiind provocat de acestea.
Ministerul Sănătăţii a pornit o campanie
de prevenire a cancerului de col uterin, totul culminând cu achiziţionarea unui vaccin. De fapt, aici intervine prima problemă: nu a fost achiziţionat un singur vaccin, ci două. Ambele diferite, unul mai scump, şi teoretic mai bun, altul mai ieftin
. Nimeni nu a explicat de ce au fost cumpărate două vaccinuri. În lumea medicală se zvoneşte că ar fi vorba de clientela specifică "Partidului medicilor
", clientelă care avea nevoie de două contracte cu statul.
Aşa a apărut prima controversă, nespeculată îndeajuns de presă. Totuşi, situaţia din punct de vedere medical nu părea dramatică. E ca şi cum, pentru răceală, ai cumpăra aspirină Bayern, mai scumpă, sau aspirină fabricată în România, mai ieftină. Efectul e până la urmă acelaşi. Numai că, ciudat, isteria împotriva vaccinului nu a pornit de aici. Ci de la o neîncredere a românilor împotriva oricărei iniţiative venite de la stat.
Astfel, foarte mulţi părinţi au început să devină revoltaţi. S-a ajuns rapid la teoria conspiraţiei. S-au folosit cuvinte mari, auzite prin filmele de la Hollywood: cobai, teste pe oameni, efecte nedorite. Până la o dramă naţională nu a mai fost decât un pas. Asta şi pe fondul lipsei totale de comunicare a Ministerului Sănătăţii. Ce nu s-a prea spus este că vaccinul NU ESTE OBLIGATORIU. Adică, tu, ca părinte, poţi sau nu să îl faci copilului. Statul ţi-l recomandă, tu decizi.
În acest punct al problemei, intervine apetitul pentru scenarită al românilor. După cum ironic se exprima cineva, "dacă ar fi apărut o pastilă cu ploşniţe la OTV care te vindecă de varice, toată lumea s-ar fi înghesuit să înghită bulina minune. Aşa, când e vorba de un vaccin folosit în clinicile din întreaga lume, deci de o metodă de protecţie, toată lumea vede numai conspiraţii împotriva sănătăţii planetei."
Până la urmă, la asta se rezumă isteria vaccinării împotriva cancerului de col uterin. Statul a gestionat extrem de prost problema, cumpărând prin licitaţie două produse diferite şi recomandându-le pe amândouă. Românii au picat pe gânduri şi au avut un presentiment că la mijloc e ceva dubios. Ministerul Sănătăţii nu a informat populaţia cu privire la iniţiativa sa. Populaţia s-a speriat, trezită fiind peste noapte cu vaccinul în braţe.
De aici până la o dramă naţională nu mai e decât un pas. Noroc că OTV-ul e preocupat cu biletul de adio al sinucigaşului de la Hotel Ambasador. Altfel am fi văzut în apartamentul din Romană un pelerinaj de clarvăzători şi terapeuţi care să dezbată problema vaccinului împotriva cancerului de col uterin. Caz în care chiar nimeni din ţară nu şi-ar mai fi lăsat copilul să fie înţepat la şcoală. Oricum, pentru orice scenariu, nu e încă timpul pierdut. Vorba lui Mircea Badea, "trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul."
- În România, cancerul de col uterin este responsabil de moartea a 6 femei zilnic.
- La nivel mondial, cancerul de col uterin provoacă moartea unei femei la două minute.
- Cancerul de col uterin reprezintă a doua cauză de mortalitate prin cancer la femeile din România.
- Rata mortalităţii înregistrată în România este de două ori mai mare decât în majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi de şase ori decât media din statele membre ale UE.
- Exista peste 20 de tipuri de virusuri papilloma (HPV), cancerul de col uterin fiind provocat de acestea.
Expertii avertizeaza ca Pamantul este amenintat de asteroizi
Expertii cauta solutii anti asteroizi, dupa ce au ajuns la concluzia ca aproximativ 1.000 de astfel de corpuri masive trec prin apropierea Pamantului cu regularitate, fapt ce ar putea cauza o catastrofa globala in orice moment. Expertii, printre care si fostul astronaut american Rusty Schweickart, au spus ca este urgent nevoie de intocmirea unui plan impotriva asteroizilor, ce ameninta Terra. Abaterea acestor "obiecte apropiate Pamantului" sau evacuarea persoanelor din zonele ce se presupune ca ar fi expuse, ar salva milioane de vieti, potrivit specialistilor.
"Este vorba despre un dezastru natural
, cel mai grav dintre toate celelalte pe care le cunoastem. In orice caz, poate fi prevenit. Asta este un lucru foarte important. Este responsabilitatea noastra sa luam masuri in legatura cu asta", a spus Schweickart, citat de AP.
Asteroizii sunt corpuri planetare de dimensiuni mici ce se invart in jurul soarelui. Unii oameni de stiinta presupun ca in urma cu 65 de milioane de ani, un astfel de corp ar fi cazut pe Pamant, provocand schimbari majore ale mediului, ceea ce a dus la disparitia dinozaurilor. Raportul lui Schweickart, "Amenintarea Asteroizilor: Un apel pentru un raspuns Global", a fost facut public in cadrul conferintei Asociatiei Exploratorilor Spatiali, de la Viena. Printre altele, in raport se anunta ca este nevoie de luarea unei decizii prin care sa fie monitorizati asteroizii si sa se ia masuri pentru a se evita ciocnirea acestor obiecte de planeta noastra. Schweickart a spus ca aceste coliziuni periculoase nu sunt frecvente insa riscul nu trebuie sa fie ignorat. El a adaugat ca anul viitor e posibil ca sase asteroizi de dimensiuni foarte mici sa loveasca Pamantul. "Obiectele din apropierea pamantului" au cauzat dezastre considerabile in trecut. In anul 1908, un asteroid numit Tunguska a cazut in Siberia Centrala, si a avut efectele unei bombe nucleare. Au fost doborati 60 de milioane de copaci, pe o arie de peste 1.300 de kilometri patrati. "Potentialul pericol este atat de incredibil incat trebuie sa fim responsabili", a incheiat un alt membru al Asociatiei Exploratorilor Spatiali.
"Este vorba despre un dezastru natural
, cel mai grav dintre toate celelalte pe care le cunoastem. In orice caz, poate fi prevenit. Asta este un lucru foarte important. Este responsabilitatea noastra sa luam masuri in legatura cu asta", a spus Schweickart, citat de AP.
Asteroizii sunt corpuri planetare de dimensiuni mici ce se invart in jurul soarelui. Unii oameni de stiinta presupun ca in urma cu 65 de milioane de ani, un astfel de corp ar fi cazut pe Pamant, provocand schimbari majore ale mediului, ceea ce a dus la disparitia dinozaurilor. Raportul lui Schweickart, "Amenintarea Asteroizilor: Un apel pentru un raspuns Global", a fost facut public in cadrul conferintei Asociatiei Exploratorilor Spatiali, de la Viena. Printre altele, in raport se anunta ca este nevoie de luarea unei decizii prin care sa fie monitorizati asteroizii si sa se ia masuri pentru a se evita ciocnirea acestor obiecte de planeta noastra. Schweickart a spus ca aceste coliziuni periculoase nu sunt frecvente insa riscul nu trebuie sa fie ignorat. El a adaugat ca anul viitor e posibil ca sase asteroizi de dimensiuni foarte mici sa loveasca Pamantul. "Obiectele din apropierea pamantului" au cauzat dezastre considerabile in trecut. In anul 1908, un asteroid numit Tunguska a cazut in Siberia Centrala, si a avut efectele unei bombe nucleare. Au fost doborati 60 de milioane de copaci, pe o arie de peste 1.300 de kilometri patrati. "Potentialul pericol este atat de incredibil incat trebuie sa fim responsabili", a incheiat un alt membru al Asociatiei Exploratorilor Spatiali.
Miron Cozma cere statului român despăgubiri în valoare de patru milioane de euro
Fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, cere statului român daune
în valoare de patru milioane de euro pentru perioada petrecută în detenţie în urma mineriadei de la Costeşti, din ianuarie 1999, transmite Agerpres.
Cozma susţine că în cazul în care va primi
mai puţini bani decât suma solicitată se va adresa Curţii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.
"Am făcut puşcărie nevinovat pentru dosarul
Costeşti 1999. (...) Indiferent de situaţie, dacă mi se vor da 3.999.999 de euro
, adică cu un euro mai puţin, voi merge cu acest proces la CEDO, la Strasbourg. Vreau să arăt că am făcut puşcărie nevinovat, ca şi alţi lideri sindicali ai minerilor', a declarat pentru Agerpres, Miron Cozma.
în valoare de patru milioane de euro pentru perioada petrecută în detenţie în urma mineriadei de la Costeşti, din ianuarie 1999, transmite Agerpres.
Cozma susţine că în cazul în care va primi
mai puţini bani decât suma solicitată se va adresa Curţii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.
"Am făcut puşcărie nevinovat pentru dosarul
Costeşti 1999. (...) Indiferent de situaţie, dacă mi se vor da 3.999.999 de euro
, adică cu un euro mai puţin, voi merge cu acest proces la CEDO, la Strasbourg. Vreau să arăt că am făcut puşcărie nevinovat, ca şi alţi lideri sindicali ai minerilor', a declarat pentru Agerpres, Miron Cozma.
Româncele, bătute mai rău anul acesta
Numărul româncelor bătute şi maltratate de soţi a crescut cu 25% în primele trei trimestre ale acestui an, faţă de 2007.
Un sondaj realizat la nivel naţional arată că, pe parcursul vieţii, una din trei românce este supusă agresiunilor fizice din partea soţilor, unele fiind bătute şi maltratate fizic, emoţional sau sexual, iar altele sfârşind chiar prin a fi ucise. “În primele trei trimeste ale anului 2008, procentajul privitor la violenţele în familie
a crescut cu 25%, adică numărul plângerilor făcute de femei şi de minore (8.484) este aproape egal cu cel înregistrat în tot anul 2007, aproximativ 8.787”, susţine Mihaela Mostavi, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei (ANPF).
Statistica mai arată că, în anul 2006, dintr-un total de 9.372 de victime, 5.160 au fost femei, în timp ce în 2004 şi în 2005 s-au înregistrat între 8.200 şi 9.500 de cazuri de violenţă în familie asupra femeilor, minorilor, bătrânilor sau a persoanelor cu handicap.
Astfel, “în perioada 2004-2008, totalul victimelor în familie a ajuns la aproximativ 44.300 de cazuri, dintre care 633 de femei au decedat, numai 9 chiar anul acesta”, a adăugat Mostavi. Din acest motiv, în România s-au înfiinţat 55 de adăposturi pentru ajutorarea victimelor, atât prin consiliere juridică şi psihologică, cât şi cu hrană şi cazare gratuite de la 7 zile la 3 luni, dar şi 6 centre de consiliere pentru agresori.
În perioada 25 noiembrie-10 decembrie, Fondul ONU pentru Populaţie organizează, în toate ţările lumii, campania
“Femei în umbră. Umbre”, ce are ca scop combaterea violenţei în familie şi sensibilizarea populaţiei, prin diferite activităţi culturale.
Un sondaj realizat la nivel naţional arată că, pe parcursul vieţii, una din trei românce este supusă agresiunilor fizice din partea soţilor, unele fiind bătute şi maltratate fizic, emoţional sau sexual, iar altele sfârşind chiar prin a fi ucise. “În primele trei trimeste ale anului 2008, procentajul privitor la violenţele în familie
a crescut cu 25%, adică numărul plângerilor făcute de femei şi de minore (8.484) este aproape egal cu cel înregistrat în tot anul 2007, aproximativ 8.787”, susţine Mihaela Mostavi, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei (ANPF).
Statistica mai arată că, în anul 2006, dintr-un total de 9.372 de victime, 5.160 au fost femei, în timp ce în 2004 şi în 2005 s-au înregistrat între 8.200 şi 9.500 de cazuri de violenţă în familie asupra femeilor, minorilor, bătrânilor sau a persoanelor cu handicap.
Astfel, “în perioada 2004-2008, totalul victimelor în familie a ajuns la aproximativ 44.300 de cazuri, dintre care 633 de femei au decedat, numai 9 chiar anul acesta”, a adăugat Mostavi. Din acest motiv, în România s-au înfiinţat 55 de adăposturi pentru ajutorarea victimelor, atât prin consiliere juridică şi psihologică, cât şi cu hrană şi cazare gratuite de la 7 zile la 3 luni, dar şi 6 centre de consiliere pentru agresori.
În perioada 25 noiembrie-10 decembrie, Fondul ONU pentru Populaţie organizează, în toate ţările lumii, campania
“Femei în umbră. Umbre”, ce are ca scop combaterea violenţei în familie şi sensibilizarea populaţiei, prin diferite activităţi culturale.
Stop Pirateria, o campanie de 2 milioane euro pentru combaterea pirateriei şi contrafacerii
Cu pirateria te aranjezi pe viaţă", acesta este sloganul unei campanii
de 1,9 milioane de euro, bani cu care şapte instituţii publice au realizat manuale, spoturi video şi un dicţionar cu termeni din domeniul pirateriei în cadrul campaniei naţionale "Stop Pirateria", pe care au lansat-o miercuri.
Campania naţională împotriva pirateriei şi contrafacerii este parte dintr-un proiect european, "Intărirea capacităţii instituţionale de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială", care s-a lansat la începutul anului trecut. Campania "Stop Pirateria" a fost demarată la începutul lunii noiembrie şi are ca scop conştientizarea consumatorilor cu privire la folosirea produselor piratate şi contrafăcute.
Campania de aproape 2 milioane de euro curprinde spoturi video, care vor fi difuzate pe posturile de televiziune, online, dar şi în cinematografe, precum şi pagina web www.stoppirateria.ro (care va putea fi accesată din 28 noiembrie), un lexicon cu termeni de specialitate în domeniul potecţiei drepturilor de autor şi o campanie de "direct
mail", prin care publicul larg va primi
prin e-mail materiale referitoare la campania împotriva pirateriei şi contrafacerii.
În 2008, Poliţia a confiscat 1.000 casete audio-video, 19.447 DVD-uri, CD-uri şi fonograme, 2.394 coperţi şi carcase, 482 aparaturi folosite pentru copiere şi 24 dispozitive de control al accesului în valoare totală de 1.698.150 RON, echivalentul a 446.000 euro
. De asemenea, autorităţile au consemnat 5.030 infracţiuni şi au cercetat 3.485 persoane.
Poliţia a mai descoperit, în Bucureşti, un laborator ilegal, unde se realizau produse pirat - videograme, fonograme, programe
calculator, care erau comercializate în târguri sau prin intermediari în baza unor comenzi telefonice.
Autorităţile au capturat astfel 4.266 D.V.D.-uri înregistrate cu filme, muzică şi în special programe de calculator, 200 D.V.D.-uri blank, 373 carcase D.V.D., 2 sisteme de calcul, 7 unităţi inscripţionare D.V.D., 3 imprimante color şi 1 scaner.
La capitolul de produse contrafăcute, ofiţerii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi au primit o informaţie prin care într-o hală de producţie dezafectată funcţionează un atelier de contrafacere a produselor de igienă şi detergenţi. Astfel, ofiţerii au descoperit contrafacerea produsului "Calgon", al cărei titular de drept este compania "Renckit Benkiser". În urma percheziţiei au fost identificate un număr de 1.966 de cutii, a câte 0,50 kg cu produsul "Calgon", care imită aproape perfect ambalajul produselor originale, iar acestea au fost ridicate în vederea începerii cercetărilor.
De asemenea, în Pârscov, judeţul Buzău, a fost identficată o fabrică ilegală de ţigarete care producea ţigări marca Winchester, Viceroy şi Ronson. Ţigaretele aveau banderole de marcat contrafăcute.
Reţeaua de 30 de membri, care a fost anihilată ulterior, era implicată în producerea şi distribuirea de ţigări contrafăcute în centrele comerciale din Bucureşti şi din alte oraşe din ţară.
La locul producţiei, au fost identificate o maşină Skoda pentru fabricat ţigarete şi o maşină pentru ambalat ţigarete marca Tobacco Group Italia, precum şi hârtie pentru ţigarete - Slovacia, celofan - Italia, folie transparentă pentru sigilarea pachetelor - Germania şi 2.700 kg tutun.
S-a descoperit că în acel loc erau procesate peste 30 de tone de tutun folosite pentru producerea a peste 25 milioane ţigarete. Valoarea totală a accizelor care ar fi trebuit plătite se ridică la aproape 1.25 milioane Euro.
"Stop Pirateria" a fost iniţiată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împreună cu Oficiul Danez pentru Patente şi Mărci şi are ca parteneri Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (IGPF), Autoritatea Naţională a Vămilor, ORDA şi OSIM.
de 1,9 milioane de euro, bani cu care şapte instituţii publice au realizat manuale, spoturi video şi un dicţionar cu termeni din domeniul pirateriei în cadrul campaniei naţionale "Stop Pirateria", pe care au lansat-o miercuri.
Campania naţională împotriva pirateriei şi contrafacerii este parte dintr-un proiect european, "Intărirea capacităţii instituţionale de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială", care s-a lansat la începutul anului trecut. Campania "Stop Pirateria" a fost demarată la începutul lunii noiembrie şi are ca scop conştientizarea consumatorilor cu privire la folosirea produselor piratate şi contrafăcute.
Campania de aproape 2 milioane de euro curprinde spoturi video, care vor fi difuzate pe posturile de televiziune, online, dar şi în cinematografe, precum şi pagina web www.stoppirateria.ro (care va putea fi accesată din 28 noiembrie), un lexicon cu termeni de specialitate în domeniul potecţiei drepturilor de autor şi o campanie de "direct
mail", prin care publicul larg va primi
prin e-mail materiale referitoare la campania împotriva pirateriei şi contrafacerii.
În 2008, Poliţia a confiscat 1.000 casete audio-video, 19.447 DVD-uri, CD-uri şi fonograme, 2.394 coperţi şi carcase, 482 aparaturi folosite pentru copiere şi 24 dispozitive de control al accesului în valoare totală de 1.698.150 RON, echivalentul a 446.000 euro
. De asemenea, autorităţile au consemnat 5.030 infracţiuni şi au cercetat 3.485 persoane.
Poliţia a mai descoperit, în Bucureşti, un laborator ilegal, unde se realizau produse pirat - videograme, fonograme, programe
calculator, care erau comercializate în târguri sau prin intermediari în baza unor comenzi telefonice.
Autorităţile au capturat astfel 4.266 D.V.D.-uri înregistrate cu filme, muzică şi în special programe de calculator, 200 D.V.D.-uri blank, 373 carcase D.V.D., 2 sisteme de calcul, 7 unităţi inscripţionare D.V.D., 3 imprimante color şi 1 scaner.
La capitolul de produse contrafăcute, ofiţerii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi au primit o informaţie prin care într-o hală de producţie dezafectată funcţionează un atelier de contrafacere a produselor de igienă şi detergenţi. Astfel, ofiţerii au descoperit contrafacerea produsului "Calgon", al cărei titular de drept este compania "Renckit Benkiser". În urma percheziţiei au fost identificate un număr de 1.966 de cutii, a câte 0,50 kg cu produsul "Calgon", care imită aproape perfect ambalajul produselor originale, iar acestea au fost ridicate în vederea începerii cercetărilor.
De asemenea, în Pârscov, judeţul Buzău, a fost identficată o fabrică ilegală de ţigarete care producea ţigări marca Winchester, Viceroy şi Ronson. Ţigaretele aveau banderole de marcat contrafăcute.
Reţeaua de 30 de membri, care a fost anihilată ulterior, era implicată în producerea şi distribuirea de ţigări contrafăcute în centrele comerciale din Bucureşti şi din alte oraşe din ţară.
La locul producţiei, au fost identificate o maşină Skoda pentru fabricat ţigarete şi o maşină pentru ambalat ţigarete marca Tobacco Group Italia, precum şi hârtie pentru ţigarete - Slovacia, celofan - Italia, folie transparentă pentru sigilarea pachetelor - Germania şi 2.700 kg tutun.
S-a descoperit că în acel loc erau procesate peste 30 de tone de tutun folosite pentru producerea a peste 25 milioane ţigarete. Valoarea totală a accizelor care ar fi trebuit plătite se ridică la aproape 1.25 milioane Euro.
"Stop Pirateria" a fost iniţiată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împreună cu Oficiul Danez pentru Patente şi Mărci şi are ca parteneri Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (IGPF), Autoritatea Naţională a Vămilor, ORDA şi OSIM.
Un grup de medici a sesizat DNA în legătura cu "frauda grosolană" de la rezidenţiatul din 2008
Un grup de medici
licenţiaţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Capitală, care au susţinut, în 16 noiembrie, concursul de rezidentiat pe loc şi pe post, a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) în legătură cu "frauda grosolană" de la concurs, informează MEDIAFAX.
Aceştia susţin că, în comunicatul Comisiei Centrale de Rezidenţiat, din 19 noiembrie, este făcută precizarea că punctaj maxim realizat este de 905 puncte, punctaj minim de promovare fiind de 588 puncte (65 la sută). Comisia mai arăta în comunicat că 2.799 de candidaţi din 4.128 au obţinut punctaj de promovare.
"Însă, în lista finală, prezentată după respectivul comunicat, apar 2.800 de candidaţi care au întrunit punctajul minim de promovare (588), din totalul de 4.128.
Concluzia este că a apărut o teză cu punctaj de promovabilitate, a unui candidat dintre cei 4.128 înscrisi. Respectivei teze îi putea fi alocat orice punctaj între 588 şi 905", precizează sursa citată.
Reclamanţii spun că nu a fost niciun comunicat ulterior de rectificare asupra numărului de promovaţi, în timpul legal
alocat.
"Dacă a apărut o teză în plus
promovată, orice suspiciune poate plana asupra corectitudinii concursului. Varianta cu greşeala umană cade din start. În 19 noiembrie, seara erau 2.799 promovaţi (comunicat oficial, semnat de comisie). O zi mai târziu au aparut 2.800 promovaţi (practic trebuie verificate toate tezele în plaja 905-588)", susţin candidaţii la concurs.
Medicii mai spun că, miercuri, are loc teleconferinţa în care se vor repartiza locurile şi posturile aferente acestui concurs. "Va rugăm demaraţi investigaţiile în regim de urgenţă, altfel prin indolenţă vom acoperi o faptă penală", au mai cerut medicii în adresa către DNA.
licenţiaţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Capitală, care au susţinut, în 16 noiembrie, concursul de rezidentiat pe loc şi pe post, a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) în legătură cu "frauda grosolană" de la concurs, informează MEDIAFAX.
Aceştia susţin că, în comunicatul Comisiei Centrale de Rezidenţiat, din 19 noiembrie, este făcută precizarea că punctaj maxim realizat este de 905 puncte, punctaj minim de promovare fiind de 588 puncte (65 la sută). Comisia mai arăta în comunicat că 2.799 de candidaţi din 4.128 au obţinut punctaj de promovare.
"Însă, în lista finală, prezentată după respectivul comunicat, apar 2.800 de candidaţi care au întrunit punctajul minim de promovare (588), din totalul de 4.128.
Concluzia este că a apărut o teză cu punctaj de promovabilitate, a unui candidat dintre cei 4.128 înscrisi. Respectivei teze îi putea fi alocat orice punctaj între 588 şi 905", precizează sursa citată.
Reclamanţii spun că nu a fost niciun comunicat ulterior de rectificare asupra numărului de promovaţi, în timpul legal
alocat.
"Dacă a apărut o teză în plus
promovată, orice suspiciune poate plana asupra corectitudinii concursului. Varianta cu greşeala umană cade din start. În 19 noiembrie, seara erau 2.799 promovaţi (comunicat oficial, semnat de comisie). O zi mai târziu au aparut 2.800 promovaţi (practic trebuie verificate toate tezele în plaja 905-588)", susţin candidaţii la concurs.
Medicii mai spun că, miercuri, are loc teleconferinţa în care se vor repartiza locurile şi posturile aferente acestui concurs. "Va rugăm demaraţi investigaţiile în regim de urgenţă, altfel prin indolenţă vom acoperi o faptă penală", au mai cerut medicii în adresa către DNA.
Sinistraţii din Rădăuţi Prut refuză să se mute în casele noi despre care spun că sunt prost construite
30 de familii
din Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani, îşi vor petrece iarna în locuinţele tip modul sau pe la rude. Pe 1 decembrie, oamenii ar trebui să se mute în locuinţe, însă ei spun că imobilele sunt făcute în mare grabă, nu sunt terminate şi nu se poate locui în ele.
Casele
oamenilor au fost distruse de inundaţiile de la începutul lunii august. 130 de case au fost ridicate la Rădăuţi Prut cu materialele primite gratuit de la Guvern. "Cum să ne mutăm, dacă nu-i tencuit, nu-i zugrăvit, n-avem nimic, nimic", a declarat un localnic.
În timp ce primarul susţine că doar zece din cele 130 de case au probleme de construcţie, oamenii spun că aproape toate sunt prost făcute. De altfel, o singură familie se va muta în casă
nouă, celelalte preferând să-şi petreacă iarna în modulele metalice sau pe la rude.
din Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani, îşi vor petrece iarna în locuinţele tip modul sau pe la rude. Pe 1 decembrie, oamenii ar trebui să se mute în locuinţe, însă ei spun că imobilele sunt făcute în mare grabă, nu sunt terminate şi nu se poate locui în ele.
Casele
oamenilor au fost distruse de inundaţiile de la începutul lunii august. 130 de case au fost ridicate la Rădăuţi Prut cu materialele primite gratuit de la Guvern. "Cum să ne mutăm, dacă nu-i tencuit, nu-i zugrăvit, n-avem nimic, nimic", a declarat un localnic.
În timp ce primarul susţine că doar zece din cele 130 de case au probleme de construcţie, oamenii spun că aproape toate sunt prost făcute. De altfel, o singură familie se va muta în casă
nouă, celelalte preferând să-şi petreacă iarna în modulele metalice sau pe la rude.
Traficul feroviar între Moldova şi Ardeal a fost blocat azi-noapte
eroviar între Moldova şi Ardeal a fost blocat azi-noapte de mai mulţi copaci doborâţi de zăpadă.
În cădere, arborii au rupt liniile de înaltă tensiune care alimentau garniturile de tren, aşa că acestea nu au mai putut înainta. Circulaţia s-a reluat în această dimineaţă, dar pe rute ocolitoare în zona Vatra Dornei-Suceava.
Trenurile care vin din estul ţării au întârzieri foarte mari.
În cădere, arborii au rupt liniile de înaltă tensiune care alimentau garniturile de tren, aşa că acestea nu au mai putut înainta. Circulaţia s-a reluat în această dimineaţă, dar pe rute ocolitoare în zona Vatra Dornei-Suceava.
Trenurile care vin din estul ţării au întârzieri foarte mari.
Numărul mare de concedieri va crea probleme fondului de pensii
mărul mare de disponibilizări ar putea crea probleme fondului de pensii. Vor fi mai puţini salariaţi care vor plăti asigurări sociale de stat, ca urmare şi bugetul pentru pensii va fi mai sărac.
Principala problema care va duce la sărăcirea fodului de pensii este că disponibilizările masive vor aduce mulţi someri, iar cotizaţia plătită de un şomer este mai mică decât cea a unui salariat. Reprezentanţii Casei
Naţionale de Pensii susţin că, în cazul în care fondurile pentru pensii nu vor fi suficiente se va apela la împrumuturi de la bugetul de stat.
Reprezentanţii casei de pensii îi liniştesc pe oameni şi în priviţa majorăriilor anunţate - vor fi bani şi pentru acestea, spun specialiştii. În 2009, punctul de pensie va creşte de la 37,5% la 45% din salariul mediu brut, adică de la 697,5 lei, cât este acum, va ajunge la 763 de lei
.
Principala problema care va duce la sărăcirea fodului de pensii este că disponibilizările masive vor aduce mulţi someri, iar cotizaţia plătită de un şomer este mai mică decât cea a unui salariat. Reprezentanţii Casei
Naţionale de Pensii susţin că, în cazul în care fondurile pentru pensii nu vor fi suficiente se va apela la împrumuturi de la bugetul de stat.
Reprezentanţii casei de pensii îi liniştesc pe oameni şi în priviţa majorăriilor anunţate - vor fi bani şi pentru acestea, spun specialiştii. În 2009, punctul de pensie va creşte de la 37,5% la 45% din salariul mediu brut, adică de la 697,5 lei, cât este acum, va ajunge la 763 de lei
.
miercuri, 8 iulie 2009
Umor sec şi strip-tease deasupra TNB
oi seară, pe terasa La Motoare, Festivalul de teatru “Undercloud” a continuat cu piesa “Deformaţii” în regia lui Marcel Top. Spectatorii au tăcut când trebuiau să râdă, dar le-au plăcut episoadele decoltate.
Deşi piesa a început cu un sfert de oră mai târziu, spectatorii, care au ocupat cam toate locurile, au aşteptat liniştiţi şi cei mai mulţi au aplaudat gros la sfârşit. Probabil că relativa priză la public s-a datorat în mare
măsură textelor care au compus piesa, într-o manieră destul de neobişnuită: ele au fost scrise de autori diferiţi şi “însăilate” la sfârşit într-un ansamblu care ar trebui să surprindă anumite medii contemporane româneşti.
Actualitatea subiectelor dezbătute în textele scrise de Mitoş Micleuşanu, Adina Zorzini, Claudiu Komartin şi Răvan Ţupa nu este însă o scuză pentru scenele-clişeu, folosite până la tocire în piese contemporane româneşti sau de aiurea.
Bătrânul sărac şi senilizat care nu înţelege nici în ruptul capului apucăturile “tineretului” drogat, doi soţi plini de bani care au înlocuit pasiunea din pat cu obsesia pentru shopping, o stripteuză depresivă, directorul bătrân de teatru care se foloseşte de funcţie pentru a avea parte de sex cu actriţe tinere, doi tipi care au chef să filmeze cum se aruncă de la balcon un vecin pentru a pune scena pe YouTube, toate astea sunt mai mult decât “fezandate”.
Din păcate, nici montarea, semnată de Marcel Top, nu ridică nivelul piesei, iar actorii încearcă, nu de puţine ori, să-şi cucerească publicul întrecându-se în extravaganţe: Iulian Gliţă este tot timpul foarte expansiv, râde mult şi mefistofelic chiar şi când nu este cazul şi anumite replici sau gesturi se transformă involuntar în ticuri, cum ar fi vorbele “mai cu talent, mai cu talent!”. De altfel, replica asta i-a enervat şi pe unii spectatori care îi ţineau isonul actorului şi îl “încurajau” repetând-o şi ei cât mai des.
Actorul Tudor Aaron Istodor, deşi trece cu o uşurinţă notabilă de la un rol la altul, spune mai toate replicile cu un soi de melancolie sau gravitate adesea de nejustificat, iar efortul vizibil pe care îl face la un moment dat ca să cânte bucăţi muzicale de mai multe genuri, una după alta (manele, hip-hop etc.) îi gâtuie prestaţia scenică şi îl face chiar cam ridicol. Publicul ba l-a aplaudat la acest episod, ba l-a huiduit şi fluierat pentru că prestaţia a fost inegală. Poate că, dacă şi-ar fi limitat numărul de roluri, şi-ar fi fructificat mai bine talentul actoricesc care nu poate fi, totuşi, negat.
Dacă piesa trebuia să fie o ironie spumoasă, cu unele accente grave, la adresa unor zone underground sau alienate ale societăţii de la noi, rezultatul se apropie mult mai bine de teatrul de revistă sau de “Vacanţa Mare”. Poantele sunt deranjant de explicite, unele chiar buruienoase, grosiere şi actorii nu dublează textele prea transparente cu expresii sau jocuri care să nuanţeze, să persifleze sau să mărească aria semantică.
Trucurile pe care mizează piesa au o vulgaritate care nu se justifică deloc prin temă: un număr de dans lasciv, înjurături ca la uşa cortului, nuditatea completă a unui actor care nu reuşeşte să rămână firesc în acest episod, mimarea unor perversiuni sexuale într-o scenă voit grotescă. A nu se crede că nuditatea, înjurătura sau simularea sexului ar fi ceva nepotrivit pe scenă: ele trădează însă, în acest caz, sărăcia ideilor şi a tipului de umor, mai ales că în toate aceste scene nu vezi nici o interpretare care să mute situaţia-clişeu în sfera artelor performative.
Se fac glume nesărate la adresa mobilierului de la IKEA, se pariodiază melodii româneşti apărute în ultimii 10-15 ani şi pe seama cărora s-a glumit până la epuizarea subiectului, se spun poante expirate etc. La asta se adaugă aerul de civilie pe care îl au cam toţi actorii: imitarea unor scene de cartier se traduce printr-o ploaie de replici spuse cam fără vlagă şi asta ca şi cum ar fi fost ceva improvizat în ultimul moment, nicidecum ceva exersat de nenumărate ori. Sărăcia subiectelor a fost şi luată peste picior de unii spectatori, la un moment dat, când doi actori au dezbătut atât de mult o scenă în care se aruncă “taica Maftei de la etaj” încât, când cei doi apar îngroziţi într-un alt episod şi se întreabă “ce s-a întâmplat?”, spectatorii râd pe mai multe voci: “A murit taica Maftei! A murit taica Maftei!”.
Tăcere aproape deplină s-a făcut doar când a dansat erotic actriţa Adina Zorzini, tăcere spartă rar de câte o fluierătură prelungită de admiraţie vulgară ţâşnită din rândurile spectatorilor. Din păcate, s-a tăcut şi la unele replici care ar fi trebuit, chipurile, să fie copios amuzante.
Deşi piesa a început cu un sfert de oră mai târziu, spectatorii, care au ocupat cam toate locurile, au aşteptat liniştiţi şi cei mai mulţi au aplaudat gros la sfârşit. Probabil că relativa priză la public s-a datorat în mare
măsură textelor care au compus piesa, într-o manieră destul de neobişnuită: ele au fost scrise de autori diferiţi şi “însăilate” la sfârşit într-un ansamblu care ar trebui să surprindă anumite medii contemporane româneşti.
Actualitatea subiectelor dezbătute în textele scrise de Mitoş Micleuşanu, Adina Zorzini, Claudiu Komartin şi Răvan Ţupa nu este însă o scuză pentru scenele-clişeu, folosite până la tocire în piese contemporane româneşti sau de aiurea.
Bătrânul sărac şi senilizat care nu înţelege nici în ruptul capului apucăturile “tineretului” drogat, doi soţi plini de bani care au înlocuit pasiunea din pat cu obsesia pentru shopping, o stripteuză depresivă, directorul bătrân de teatru care se foloseşte de funcţie pentru a avea parte de sex cu actriţe tinere, doi tipi care au chef să filmeze cum se aruncă de la balcon un vecin pentru a pune scena pe YouTube, toate astea sunt mai mult decât “fezandate”.
Din păcate, nici montarea, semnată de Marcel Top, nu ridică nivelul piesei, iar actorii încearcă, nu de puţine ori, să-şi cucerească publicul întrecându-se în extravaganţe: Iulian Gliţă este tot timpul foarte expansiv, râde mult şi mefistofelic chiar şi când nu este cazul şi anumite replici sau gesturi se transformă involuntar în ticuri, cum ar fi vorbele “mai cu talent, mai cu talent!”. De altfel, replica asta i-a enervat şi pe unii spectatori care îi ţineau isonul actorului şi îl “încurajau” repetând-o şi ei cât mai des.
Actorul Tudor Aaron Istodor, deşi trece cu o uşurinţă notabilă de la un rol la altul, spune mai toate replicile cu un soi de melancolie sau gravitate adesea de nejustificat, iar efortul vizibil pe care îl face la un moment dat ca să cânte bucăţi muzicale de mai multe genuri, una după alta (manele, hip-hop etc.) îi gâtuie prestaţia scenică şi îl face chiar cam ridicol. Publicul ba l-a aplaudat la acest episod, ba l-a huiduit şi fluierat pentru că prestaţia a fost inegală. Poate că, dacă şi-ar fi limitat numărul de roluri, şi-ar fi fructificat mai bine talentul actoricesc care nu poate fi, totuşi, negat.
Dacă piesa trebuia să fie o ironie spumoasă, cu unele accente grave, la adresa unor zone underground sau alienate ale societăţii de la noi, rezultatul se apropie mult mai bine de teatrul de revistă sau de “Vacanţa Mare”. Poantele sunt deranjant de explicite, unele chiar buruienoase, grosiere şi actorii nu dublează textele prea transparente cu expresii sau jocuri care să nuanţeze, să persifleze sau să mărească aria semantică.
Trucurile pe care mizează piesa au o vulgaritate care nu se justifică deloc prin temă: un număr de dans lasciv, înjurături ca la uşa cortului, nuditatea completă a unui actor care nu reuşeşte să rămână firesc în acest episod, mimarea unor perversiuni sexuale într-o scenă voit grotescă. A nu se crede că nuditatea, înjurătura sau simularea sexului ar fi ceva nepotrivit pe scenă: ele trădează însă, în acest caz, sărăcia ideilor şi a tipului de umor, mai ales că în toate aceste scene nu vezi nici o interpretare care să mute situaţia-clişeu în sfera artelor performative.
Se fac glume nesărate la adresa mobilierului de la IKEA, se pariodiază melodii româneşti apărute în ultimii 10-15 ani şi pe seama cărora s-a glumit până la epuizarea subiectului, se spun poante expirate etc. La asta se adaugă aerul de civilie pe care îl au cam toţi actorii: imitarea unor scene de cartier se traduce printr-o ploaie de replici spuse cam fără vlagă şi asta ca şi cum ar fi fost ceva improvizat în ultimul moment, nicidecum ceva exersat de nenumărate ori. Sărăcia subiectelor a fost şi luată peste picior de unii spectatori, la un moment dat, când doi actori au dezbătut atât de mult o scenă în care se aruncă “taica Maftei de la etaj” încât, când cei doi apar îngroziţi într-un alt episod şi se întreabă “ce s-a întâmplat?”, spectatorii râd pe mai multe voci: “A murit taica Maftei! A murit taica Maftei!”.
Tăcere aproape deplină s-a făcut doar când a dansat erotic actriţa Adina Zorzini, tăcere spartă rar de câte o fluierătură prelungită de admiraţie vulgară ţâşnită din rândurile spectatorilor. Din păcate, s-a tăcut şi la unele replici care ar fi trebuit, chipurile, să fie copios amuzante.
Om Bolnav... langa pestera
O mare
nedreptate" pentru festivalul de la Petrosani
La acest sfarsit de saptamana, in Pestera Bolii
de langa Petrosani urma sa aiba loc Festivalul Om Bolnav initiat si organizat de celebrul caricaturist Ion Barbu. Reprezentantii Parcului National Gradistea Muncelului, care figureaza pe lista organizatorilor, au interzis insa desfasurarea manifestarilor in interiorul grotei, deoarece, sustin ei, pestera ar trebui trecuta din categoria C in categoria B.
"Pe motiv ca niste artisti de categoria A nu pot canta intr-o pestera de categoria B, ea trebuind clasificata in urma unui studiu de milioane bune, directorul Parcului National Gradistea Muncelului Cioclovina, Mihaela Ionescu, a hotarat in ultima clipa suspendarea Festivalului Om Bolnav. In spatele acestei directoare, pe langa jandarmii montani adusi la intrarea in pestera, stau si oarece implicari politice. E ca si cum in Bucuresti Filarmonica ar fi chemata la Ateneu si ar fi obligata sa cante in fata intrarii. Dam de stire ca festivalul se tine totusi in buza pesterii, dupa orarul stabilit", a declarat Ion Barbu.
Alexandrina, Nightloosers, Ion Zubascu, D.J. Vasile, Taraful de la Marsa, Mambo Siria, Tapinarii sau Dinu Olarasu sunt doar cateva dintre numele ce se regasesc pe afis. Festivalul ar putea fi astfel compromis, dupa ce mai multi solisti de talie internationala au acceptat sa cante in aceasta zona acustica de exceptie. "Nu avem acceptul de a face manifestarile in interiorul pesterii. Cei de la Asociatia
Petro Aqua au incercat sa rezolve aceasta problema, dar nu au reusit", a declarat, pentru Mediafax, primarul municipiului Petrosani, Tiberiu Iacob-Ridzi, precizand in acelasi timp ca principalul scop al manifestarii a fost acela de a promova, ca obiectiv turistic, Pestera Bolii. La randul lor, organizatorii festivalului sustin ca actiunea lor nu ar fi adus nici un deserviciu obiectivului turistic, ba, din contra, ar fi ajutat ca pestera sa fie vizitata de un numar mai mare de turisti, din moment ce s-a facut reclama
festivalului pe un site ce anunta cele mai mari evenimente culturale din lume...
Dupa ce, timp de aproape o luna, artistul Ion Barbu a incercat sa puna la punct acest festival, eforturile lui se vad a fi acum compromise. "Se face o mare nedreptate..." sustine Barbu, precizand ca "Pestera Bolii poate fi cel mai prielnic brand al municipiului Petrosani".
nedreptate" pentru festivalul de la Petrosani
La acest sfarsit de saptamana, in Pestera Bolii
de langa Petrosani urma sa aiba loc Festivalul Om Bolnav initiat si organizat de celebrul caricaturist Ion Barbu. Reprezentantii Parcului National Gradistea Muncelului, care figureaza pe lista organizatorilor, au interzis insa desfasurarea manifestarilor in interiorul grotei, deoarece, sustin ei, pestera ar trebui trecuta din categoria C in categoria B.
"Pe motiv ca niste artisti de categoria A nu pot canta intr-o pestera de categoria B, ea trebuind clasificata in urma unui studiu de milioane bune, directorul Parcului National Gradistea Muncelului Cioclovina, Mihaela Ionescu, a hotarat in ultima clipa suspendarea Festivalului Om Bolnav. In spatele acestei directoare, pe langa jandarmii montani adusi la intrarea in pestera, stau si oarece implicari politice. E ca si cum in Bucuresti Filarmonica ar fi chemata la Ateneu si ar fi obligata sa cante in fata intrarii. Dam de stire ca festivalul se tine totusi in buza pesterii, dupa orarul stabilit", a declarat Ion Barbu.
Alexandrina, Nightloosers, Ion Zubascu, D.J. Vasile, Taraful de la Marsa, Mambo Siria, Tapinarii sau Dinu Olarasu sunt doar cateva dintre numele ce se regasesc pe afis. Festivalul ar putea fi astfel compromis, dupa ce mai multi solisti de talie internationala au acceptat sa cante in aceasta zona acustica de exceptie. "Nu avem acceptul de a face manifestarile in interiorul pesterii. Cei de la Asociatia
Petro Aqua au incercat sa rezolve aceasta problema, dar nu au reusit", a declarat, pentru Mediafax, primarul municipiului Petrosani, Tiberiu Iacob-Ridzi, precizand in acelasi timp ca principalul scop al manifestarii a fost acela de a promova, ca obiectiv turistic, Pestera Bolii. La randul lor, organizatorii festivalului sustin ca actiunea lor nu ar fi adus nici un deserviciu obiectivului turistic, ba, din contra, ar fi ajutat ca pestera sa fie vizitata de un numar mai mare de turisti, din moment ce s-a facut reclama
festivalului pe un site ce anunta cele mai mari evenimente culturale din lume...
Dupa ce, timp de aproape o luna, artistul Ion Barbu a incercat sa puna la punct acest festival, eforturile lui se vad a fi acum compromise. "Se face o mare nedreptate..." sustine Barbu, precizand ca "Pestera Bolii poate fi cel mai prielnic brand al municipiului Petrosani".
"Cretinii simpatici" au deschis Mostra
Cel mai recent film al fratilor Coen, "Burn After Reading", o comedie neagra neobisnuita, a deschis miercuri seara cea de-a 65-a editie a Festivalului de Film de la Venetia.
» Singura productie romaneasca, prezentata intr-o sectiune paralela festivalului, este "Pescuit sportiv" de Adrian Sitaru, dar nu trebuie uitata "PA-RA-DA", o povestea reala inspirata din aventurile bucurestene ale clovnului algerian Miloud.
De cativa ani, mai precis din 2006, Festivalul de Film de la Venetia are un concurent serios chiar la el acasa: Festivalul de Film de la Roma. Care si-a castigat fulgerator fanii printr-o politica a preturilor mici si foarte mici si, cel mai important pentru publicul iubitor de cinema, deschidere si coborare din zona elitista a festivalurilor. E drept, in aceasta mica lupta pentru suprematie, festivalul din laguna iese la inaintare cu decorul uluitor si irezistibil. Dar nici despre Roma nu se poate spune ca sta prea rau la acest capitol.
Anul trecut, cand Brad Pitt primea la Venetia Copa Volpi pentru interpretarea – sa recunoastem – mediocra din foarte lungul film al lui Andrew Dominik, "Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford", multi critici de film si jurnalisti s-au intalnit in impresia ca miscarea a fost premeditata de organizatorii Mostrei, in ideea ca astfel isi vor atrage un cat mai mare
numar de vedete. Gandindu-ne doar la deschiderea editiei din acest an, mai ca le-am da dreptate carcotasilor.
Festivalul de Film de la Venetia, ajuns anul acesta la editia a 65-a, s-a deschis miercuri seara cu cea mai recenta productie a fratilor Coen, "Burn After Reading", si cu trena de vedete aferenta: Brad Pitt si George Clooney, Tilda Swinton, Frances McDormand, Ethan si Joel Coen. Filmul, desi proiectat in afara competitiei – proiectia sa a fost precedata de cea a unui scurtmetraj al regizorului aproape centenar Manuel de Oliveira, prezent de asemenea pe covorul
rosu –, era asteptat cu nerabdare, fiind prima productie a fratilor Coen dupa oscarizatul "No Country For Old Men".
Aflat la un pol opus fata de acesta, "Burn After Reading" este o comedie stranie – "deliranta" o numeste presa franceza – cu analisti CIA, documente
importante pierdute si incapute pe mana unor pungasi de cartier, care cu banii castigati prin santaj vor sa-si faca operatii estetice. Punctul tare al filmului, potrivit comentatorilor, este distributia. Pentru ca Brad Pitt si George Clooney, reprezentanti prin excelenta ai glamourului masculin hollywoodian, interpreteaza in acest film unul un antrenor de fitness cam sonat, iar celalalt un don juan de cartier. "Parodiind filmele de spionaj, amestecand sex, thriller si ferocele umor negru tipic lor, filmul este o comedie de calitate, scrisa pentru placerea de a-i avea pe toti acesti actori la un loc, in roluri de «cretini simpatici», cum au declarat realizatorii in cadrul unei conferinte de presa", relateaza AFP.
"Imi doream de mult sa lucrez cu ei, asa ca am fost foarte fericit cand mi-au propus. Dar, ca si George (Clooney, n. red.), dupa ce am primit scenariul nu am fost chiar sigur ca acest rol, scris special pentru mine, ma flateaza", a declarat Brad Pitt, citat de AFP.
Din cele 52 de pelicule, cate vor fi proiectate anul acesta in cadrul festivalului, 21 se afla in competitie pentru Leul de Aur. Juriul competitiei oficiale este prezidat de Wim Wenders si ii are in componenta pe Iuri Arabov, Valeria Golino, Lucrecia Martel, Johnnie To, Douglas Gordon si John Landis.
In cadrul sectiunii "Orizzonti" a fost deja prezentat "PA-RA-DA", o docu-drama regizata de Marco Pontecorvo, coproductie Italia, Franta, Romania. Filmat in intregime la Bucuresti, filmul este povestea (reala) lui Miloud Karim Oukili, un circar ajuns in ’92 la Bucuresti, unde se imprieteneste cu copiii strazii. Incepe sa faca impreuna cu acestia spectacole de strada cu jonglerii si chiar infiinteaza o fundatie, in 1996, PARADA. Din distributia filmului fac parte multi romani, care isi interpreteaza propriile roluri. Robert Valeanu, Cristina Nita, Liviu Bituc, Florin Precup s-au lasat fotografiati pe covorul rosu alaturi de "parintele" lor, clovnul algerian Miloud.
Singurul film romanesc prezentat la Venetia este lungmetrajul de debut al lui Adrian Sitaru, "Pescuit sportiv", dar care va fi proiectat intr-o sectiune paralela a festivalului, intitulata "Zilele Venetiei", initiata in urma cu un an de Asociatia
Nationala a Autorilor de Cinema si de Autorii si Producatorii Independenti. Filmul lui Sitaru concureaza alaturi de alte 11 productii, iar daca va castiga premiul sectiunii, va beneficia de distributie in reteaua Eur
» Singura productie romaneasca, prezentata intr-o sectiune paralela festivalului, este "Pescuit sportiv" de Adrian Sitaru, dar nu trebuie uitata "PA-RA-DA", o povestea reala inspirata din aventurile bucurestene ale clovnului algerian Miloud.
De cativa ani, mai precis din 2006, Festivalul de Film de la Venetia are un concurent serios chiar la el acasa: Festivalul de Film de la Roma. Care si-a castigat fulgerator fanii printr-o politica a preturilor mici si foarte mici si, cel mai important pentru publicul iubitor de cinema, deschidere si coborare din zona elitista a festivalurilor. E drept, in aceasta mica lupta pentru suprematie, festivalul din laguna iese la inaintare cu decorul uluitor si irezistibil. Dar nici despre Roma nu se poate spune ca sta prea rau la acest capitol.
Anul trecut, cand Brad Pitt primea la Venetia Copa Volpi pentru interpretarea – sa recunoastem – mediocra din foarte lungul film al lui Andrew Dominik, "Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford", multi critici de film si jurnalisti s-au intalnit in impresia ca miscarea a fost premeditata de organizatorii Mostrei, in ideea ca astfel isi vor atrage un cat mai mare
numar de vedete. Gandindu-ne doar la deschiderea editiei din acest an, mai ca le-am da dreptate carcotasilor.
Festivalul de Film de la Venetia, ajuns anul acesta la editia a 65-a, s-a deschis miercuri seara cu cea mai recenta productie a fratilor Coen, "Burn After Reading", si cu trena de vedete aferenta: Brad Pitt si George Clooney, Tilda Swinton, Frances McDormand, Ethan si Joel Coen. Filmul, desi proiectat in afara competitiei – proiectia sa a fost precedata de cea a unui scurtmetraj al regizorului aproape centenar Manuel de Oliveira, prezent de asemenea pe covorul
rosu –, era asteptat cu nerabdare, fiind prima productie a fratilor Coen dupa oscarizatul "No Country For Old Men".
Aflat la un pol opus fata de acesta, "Burn After Reading" este o comedie stranie – "deliranta" o numeste presa franceza – cu analisti CIA, documente
importante pierdute si incapute pe mana unor pungasi de cartier, care cu banii castigati prin santaj vor sa-si faca operatii estetice. Punctul tare al filmului, potrivit comentatorilor, este distributia. Pentru ca Brad Pitt si George Clooney, reprezentanti prin excelenta ai glamourului masculin hollywoodian, interpreteaza in acest film unul un antrenor de fitness cam sonat, iar celalalt un don juan de cartier. "Parodiind filmele de spionaj, amestecand sex, thriller si ferocele umor negru tipic lor, filmul este o comedie de calitate, scrisa pentru placerea de a-i avea pe toti acesti actori la un loc, in roluri de «cretini simpatici», cum au declarat realizatorii in cadrul unei conferinte de presa", relateaza AFP.
"Imi doream de mult sa lucrez cu ei, asa ca am fost foarte fericit cand mi-au propus. Dar, ca si George (Clooney, n. red.), dupa ce am primit scenariul nu am fost chiar sigur ca acest rol, scris special pentru mine, ma flateaza", a declarat Brad Pitt, citat de AFP.
Din cele 52 de pelicule, cate vor fi proiectate anul acesta in cadrul festivalului, 21 se afla in competitie pentru Leul de Aur. Juriul competitiei oficiale este prezidat de Wim Wenders si ii are in componenta pe Iuri Arabov, Valeria Golino, Lucrecia Martel, Johnnie To, Douglas Gordon si John Landis.
In cadrul sectiunii "Orizzonti" a fost deja prezentat "PA-RA-DA", o docu-drama regizata de Marco Pontecorvo, coproductie Italia, Franta, Romania. Filmat in intregime la Bucuresti, filmul este povestea (reala) lui Miloud Karim Oukili, un circar ajuns in ’92 la Bucuresti, unde se imprieteneste cu copiii strazii. Incepe sa faca impreuna cu acestia spectacole de strada cu jonglerii si chiar infiinteaza o fundatie, in 1996, PARADA. Din distributia filmului fac parte multi romani, care isi interpreteaza propriile roluri. Robert Valeanu, Cristina Nita, Liviu Bituc, Florin Precup s-au lasat fotografiati pe covorul rosu alaturi de "parintele" lor, clovnul algerian Miloud.
Singurul film romanesc prezentat la Venetia este lungmetrajul de debut al lui Adrian Sitaru, "Pescuit sportiv", dar care va fi proiectat intr-o sectiune paralela a festivalului, intitulata "Zilele Venetiei", initiata in urma cu un an de Asociatia
Nationala a Autorilor de Cinema si de Autorii si Producatorii Independenti. Filmul lui Sitaru concureaza alaturi de alte 11 productii, iar daca va castiga premiul sectiunii, va beneficia de distributie in reteaua Eur
Strauss Festival Orchester din Viena va concerta, pe 20 septembrie, în faţa Ateneului Român
Evenimentul face parte din seria de concerte care vor avea loc în Piaţa George Enescu din faţa Ateneului Român, în perioada 17-21 septembrie, în cadrul Vienna Music Film Festival 2008.
Prestigioasa Strauss Festival Orchester, care sărbătoreşte 30 de ani de la înfiinţare, va concerta, în seara zilei de 20 septembrie, la Bucureşti, în faţa Ateneului Român, în cadrul Festivalului Vienna Music Film 2008.
Cunoscută pentru muzicienii săi desăvârşiţi, Strauss Festival Orchester interpretează un repertoriu bogat, de la clasici la compozitorii familiei Strauss şi maeştrii operetei vieneze, toate sub bagheta lui Peter Guth, cel care a înfiinţat ansamblul în urmă cu trei decenii.
Vienna Music Film Festival 2008 este o manifestare care va readuce, şi anul acesta, atmosfera vieneză în Bucureşti, prin muzică şi proiecţii de spectacole.
În prima seară festivalului, va avea loc concertul Romanian Piano Trio, cu Horia Mihail la pian, Alexandru Tomescu la vioară şi Răzvan Suma la violoncel, urmat de proiecţia concertului tradiţional de Anul Nou de la Viena, din 2008.
Pe parcursul celor cinci zile ale festivalului, vor mai evolua Gabriel Croitou la vioară, alături de Toma Popovici la pian, ansamblul Ad Libitum, Corul Acapella şi soprana Judith Halasz, alături de Spirit of Vienna Ensemble.
În fiecare seară, după concerte, spectatorii vor putea viziona proiecţii ale unor spectacole, precum “Elixirul dragostei” de Gaetano Donizzeti, “Traviata” de Giuseppe Verdi, “Nunta lui Figaro” de W.A. Mozart, montate la Viena, sau ale unor concerte ale Filarmonicii din Berlin, sub bagheta lui Herbert von Karajan, celebrul dirijor de la naşterea căruia se împlinesc, în 2008, 100 de ani.
Vienna Music Film Festival este organizat de Primăria Municipiului Bucureşti, prin centrul de proiecte culturale, ArCuB, în parteneriat cu primăria Vienei.
La ediţia din 2007 a evenimentului, pe lângă proiecţii de filme şi concerte în aer liber, în Piaţa George Enescu au fost amenajate un ring pentru lecţii de vals de la profesionişti, cafenele, standuri cu suveniruri şi grădini cu arbuşti.
Prestigioasa Strauss Festival Orchester, care sărbătoreşte 30 de ani de la înfiinţare, va concerta, în seara zilei de 20 septembrie, la Bucureşti, în faţa Ateneului Român, în cadrul Festivalului Vienna Music Film 2008.
Cunoscută pentru muzicienii săi desăvârşiţi, Strauss Festival Orchester interpretează un repertoriu bogat, de la clasici la compozitorii familiei Strauss şi maeştrii operetei vieneze, toate sub bagheta lui Peter Guth, cel care a înfiinţat ansamblul în urmă cu trei decenii.
Vienna Music Film Festival 2008 este o manifestare care va readuce, şi anul acesta, atmosfera vieneză în Bucureşti, prin muzică şi proiecţii de spectacole.
În prima seară festivalului, va avea loc concertul Romanian Piano Trio, cu Horia Mihail la pian, Alexandru Tomescu la vioară şi Răzvan Suma la violoncel, urmat de proiecţia concertului tradiţional de Anul Nou de la Viena, din 2008.
Pe parcursul celor cinci zile ale festivalului, vor mai evolua Gabriel Croitou la vioară, alături de Toma Popovici la pian, ansamblul Ad Libitum, Corul Acapella şi soprana Judith Halasz, alături de Spirit of Vienna Ensemble.
În fiecare seară, după concerte, spectatorii vor putea viziona proiecţii ale unor spectacole, precum “Elixirul dragostei” de Gaetano Donizzeti, “Traviata” de Giuseppe Verdi, “Nunta lui Figaro” de W.A. Mozart, montate la Viena, sau ale unor concerte ale Filarmonicii din Berlin, sub bagheta lui Herbert von Karajan, celebrul dirijor de la naşterea căruia se împlinesc, în 2008, 100 de ani.
Vienna Music Film Festival este organizat de Primăria Municipiului Bucureşti, prin centrul de proiecte culturale, ArCuB, în parteneriat cu primăria Vienei.
La ediţia din 2007 a evenimentului, pe lângă proiecţii de filme şi concerte în aer liber, în Piaţa George Enescu au fost amenajate un ring pentru lecţii de vals de la profesionişti, cafenele, standuri cu suveniruri şi grădini cu arbuşti.
Buchiniştii şomează
ânzătorii se plâng că nu mai vând cărţile nici la preţuri foarte mici.
De ani buni, tarabele buchiniştilor de la Universitate îi atrag cu numeroase titluri de cărţi vechi pe pasionaţii de lectură, dornici să găsească aici volume care nu s-au mai reeditat sau ediţii vechi, la preţuri mai mici decât cele aflate acum în librării. Într-un decor colorat şi atractiv, ilustrat cu panouri ale clasicilor culturii româneşti şi universale, de la Anton Pann la Friedrich Nietzsche sau Henri Coandă, oferta de titluri de pe aşanumita „Stradă a Cărţii“ este impresionantă.
Dacă ani buni comerţul cu carte veche a părut un business destul de profitabil, în ultima vreme, însă, anticarii de la Universitate se plâng că vânzările nu mai merg atât de bine. Cărţile sunt relativ aranjate pe domenii: „dicţionare“, „autori români“, „programa şcolară“, „literatură universală“, „poezie“, „teatru“, „critică“, „matematică“, „medicină“, „cărţi pentru copii“, chiar Balzac şi Jules Verne au rafturi separate, marcate corespunzător.
Învinşi de calculator
Pentru a-şi omorî timpul, o vânză- toare răsfoieşte o carte veche, oricum inactuală: „Automobilul modern“, de un autor sovietic, apărută pe vremuri la Editura Tehnică. Întrebată ce se vinde cel mai bine, anticăreasa mărturiseşte că se vând cât de cât cărţile din bibliografia şcolară, obligatorii pentru elevi, dar că, de fapt, nu se mai vinde nimic cu adevărat bine.
„Nu, domnule, nu vedeţi că nimeni nu mai citeşte nimic? Este din cauza calculatorului. Acum toată lumea are calculator şi nimeni nu mai are chef să citească. Nu vedeţi că noi şomăm?“, întreabă cătrănită vânzătoarea. Din stradă, „face cu ochiul“ anunţul tentant „Orice carte 2 lei“, agăţat de uşa unui dulap
special, cu trei rafturi burduşite cu cărţi. Multe titluri foarte bune, de altfel, pot fi zărite pe aceste rafturi.
De ani buni, tarabele buchiniştilor de la Universitate îi atrag cu numeroase titluri de cărţi vechi pe pasionaţii de lectură, dornici să găsească aici volume care nu s-au mai reeditat sau ediţii vechi, la preţuri mai mici decât cele aflate acum în librării. Într-un decor colorat şi atractiv, ilustrat cu panouri ale clasicilor culturii româneşti şi universale, de la Anton Pann la Friedrich Nietzsche sau Henri Coandă, oferta de titluri de pe aşanumita „Stradă a Cărţii“ este impresionantă.
Dacă ani buni comerţul cu carte veche a părut un business destul de profitabil, în ultima vreme, însă, anticarii de la Universitate se plâng că vânzările nu mai merg atât de bine. Cărţile sunt relativ aranjate pe domenii: „dicţionare“, „autori români“, „programa şcolară“, „literatură universală“, „poezie“, „teatru“, „critică“, „matematică“, „medicină“, „cărţi pentru copii“, chiar Balzac şi Jules Verne au rafturi separate, marcate corespunzător.
Învinşi de calculator
Pentru a-şi omorî timpul, o vânză- toare răsfoieşte o carte veche, oricum inactuală: „Automobilul modern“, de un autor sovietic, apărută pe vremuri la Editura Tehnică. Întrebată ce se vinde cel mai bine, anticăreasa mărturiseşte că se vând cât de cât cărţile din bibliografia şcolară, obligatorii pentru elevi, dar că, de fapt, nu se mai vinde nimic cu adevărat bine.
„Nu, domnule, nu vedeţi că nimeni nu mai citeşte nimic? Este din cauza calculatorului. Acum toată lumea are calculator şi nimeni nu mai are chef să citească. Nu vedeţi că noi şomăm?“, întreabă cătrănită vânzătoarea. Din stradă, „face cu ochiul“ anunţul tentant „Orice carte 2 lei“, agăţat de uşa unui dulap
special, cu trei rafturi burduşite cu cărţi. Multe titluri foarte bune, de altfel, pot fi zărite pe aceste rafturi.
Rezultatele celei de-a doua sesiuni de bacalaureat au fost afişate
rimele rezultate la cea de-a doua sesiune de bacalaureat, au fost afişate, vineri, iar notele finale urmează să fie anunţate luni, după rezolvarea contestaţiilor
Mai puţin de 60% dintre elevii care au participat, în Capitală, la a doua sesiune a bacalaureatului nu a reuşit să obţină nota maximă, 10, arată datele centralizate, vineri, înainte de contestaţii, de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB).
Dintre candidaţii care au promovat, peste 41% au luat note mai mici de şapte. Potrivit ISMB, 35 de elevi au fost eliminaţi din examen după ce au fost prinşi încercând să copieze. Vezi aici rezultatele la examenul de bacalaureat
La sesiunea a doua a examenului de bacalaureat au participat, în Capitală, aproape 7.000 de candidaţi, provenind de la toate formele de învăţământ liceal. La această sesiune de examen, în Bucureşti s-au luat măsuri suplimentare de securitate pentru prevenirea eventualelor fraude. Astfel, în 14 din cele 20 de centre de examinare au fost montate camere
de supraveghere pe holuri.
Contestaţiile au fost depuse vineri şi vor fi soluţionate în intervalul 30-31 august. Rezultatele finale ale examenului vor fi anunţate pe 1 septembrie.
La prima sesiune a bacalaureatului, desfăşurată în iunie, rata de promovabilitate a fost, în Capitală, de 79%, după analizarea contestaţiilor.
Circa 55.000 de elevi s-au înscris la a doua sesiune a examenului de bacalaureat.
Mai puţin de 60% dintre elevii care au participat, în Capitală, la a doua sesiune a bacalaureatului nu a reuşit să obţină nota maximă, 10, arată datele centralizate, vineri, înainte de contestaţii, de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB).
Dintre candidaţii care au promovat, peste 41% au luat note mai mici de şapte. Potrivit ISMB, 35 de elevi au fost eliminaţi din examen după ce au fost prinşi încercând să copieze. Vezi aici rezultatele la examenul de bacalaureat
La sesiunea a doua a examenului de bacalaureat au participat, în Capitală, aproape 7.000 de candidaţi, provenind de la toate formele de învăţământ liceal. La această sesiune de examen, în Bucureşti s-au luat măsuri suplimentare de securitate pentru prevenirea eventualelor fraude. Astfel, în 14 din cele 20 de centre de examinare au fost montate camere
de supraveghere pe holuri.
Contestaţiile au fost depuse vineri şi vor fi soluţionate în intervalul 30-31 august. Rezultatele finale ale examenului vor fi anunţate pe 1 septembrie.
La prima sesiune a bacalaureatului, desfăşurată în iunie, rata de promovabilitate a fost, în Capitală, de 79%, după analizarea contestaţiilor.
Circa 55.000 de elevi s-au înscris la a doua sesiune a examenului de bacalaureat.
Un sfert dintre romani sunt obezi
Afectiunile de care risca sa sufere romanii, adica diabetul, bolile de inima si cancerul, au stransa legatura cu kilogramele in plus
.
Medicii sustin ca jumatate dintre romanii adulti au probleme cu greutatea (constientizate sau nu), 25% sunt obezi si doar 1% dintre ei urmeaza un tratament supravegheat medical pentru aceasta problema, dupa cum arata rezultatele Programului de Evaluare a Starii de Sanatate
, consultate de ziare.com.
Nutritionistii atrag atentia ca in Romania a inceput sa se manance mult, prost, neregulat, iar oamenii nu constientizeaza riscurile la care se expun.
Principala problema a romanilor pare a fi reprezentata de consumul exagerat de carne grasa si de interesul scazut fata de legume si fructe.
Studiile mai arata ca, din cauza mancatului la televizor, multi oameni nu mai sunt atenti la ce si cat mananca.
.
Medicii sustin ca jumatate dintre romanii adulti au probleme cu greutatea (constientizate sau nu), 25% sunt obezi si doar 1% dintre ei urmeaza un tratament supravegheat medical pentru aceasta problema, dupa cum arata rezultatele Programului de Evaluare a Starii de Sanatate
, consultate de ziare.com.
Nutritionistii atrag atentia ca in Romania a inceput sa se manance mult, prost, neregulat, iar oamenii nu constientizeaza riscurile la care se expun.
Principala problema a romanilor pare a fi reprezentata de consumul exagerat de carne grasa si de interesul scazut fata de legume si fructe.
Studiile mai arata ca, din cauza mancatului la televizor, multi oameni nu mai sunt atenti la ce si cat mananca.
Condiţii ca în Evul Mediu la o grădiniţă de lângă Târgu Mureş
Starea deplorabilă în care se află grădiniţa îi nemulţumeşte deopotrivă pe părinţi şi pe angajaţii care sunt nevoiţi să-i ducă în braţe pe micuţi până la toaletă.
Condiţii ca în Evul Mediu la o grădiniţă de lângă Târgu Mureş. Copiii merg la toaletă în fundul curţii şi se spală pe mâini în lighean. Asta în condiţiile în care Ministerul a alocat deja banii necesari pentru construirea unei grădiniţe moderne în localitatea Sântana. Autorităţile locale spun însă că nu fondurile sunt problema, ci birocraţia. Primăria se plânge că nu a reuşit să obţină până acum avizele pentru noua clădire.
Grădiniţa din Sântana funcţionează într-o clădire părăginită de peste zece ani. Copiii sunt ţinuţi în săli pline de igrasie, cu pereţi crăpaţi din care cad bucăţi de tencuială.
Micuţii se spală pe mâini cu apă rece într-un lighean iar la toaletă merg...în curte. Din această cauză, de peste trei ani, grădiniţa nu mai are autorizaţie sanitară.
"Este neautorizată pentru că nu are grup sanitar de incintă şi nu are introdusă apa în incintă", a declarat direcotrul grădiniţei, Carolyi Borbelyi.
"E un chin pentru ei să se ducă prin ploaie prin vânt...Un copil
mic să-l duci de 2-3 ori pe zi...", a precizat educatoarea Maria Lazăr.
Şi asta în condiţiile în care Guvernul a alocat deja peste 500.000 de lei
pentru construirea unei grădiniţe noi. Autorităţile locale spun că proiectul s-a blocat undeva între licitaţii şi obţinerea avizelor de construcţie.
"Au câştigat licitaţia şi de atunci stau cu finanţarea deschisă. De aici nu mai este treaba noastră", a menţionat Carolyi Borbelyi.
Condiţii ca în Evul Mediu la o grădiniţă de lângă Târgu Mureş. Copiii merg la toaletă în fundul curţii şi se spală pe mâini în lighean. Asta în condiţiile în care Ministerul a alocat deja banii necesari pentru construirea unei grădiniţe moderne în localitatea Sântana. Autorităţile locale spun însă că nu fondurile sunt problema, ci birocraţia. Primăria se plânge că nu a reuşit să obţină până acum avizele pentru noua clădire.
Grădiniţa din Sântana funcţionează într-o clădire părăginită de peste zece ani. Copiii sunt ţinuţi în săli pline de igrasie, cu pereţi crăpaţi din care cad bucăţi de tencuială.
Micuţii se spală pe mâini cu apă rece într-un lighean iar la toaletă merg...în curte. Din această cauză, de peste trei ani, grădiniţa nu mai are autorizaţie sanitară.
"Este neautorizată pentru că nu are grup sanitar de incintă şi nu are introdusă apa în incintă", a declarat direcotrul grădiniţei, Carolyi Borbelyi.
"E un chin pentru ei să se ducă prin ploaie prin vânt...Un copil
mic să-l duci de 2-3 ori pe zi...", a precizat educatoarea Maria Lazăr.
Şi asta în condiţiile în care Guvernul a alocat deja peste 500.000 de lei
pentru construirea unei grădiniţe noi. Autorităţile locale spun că proiectul s-a blocat undeva între licitaţii şi obţinerea avizelor de construcţie.
"Au câştigat licitaţia şi de atunci stau cu finanţarea deschisă. De aici nu mai este treaba noastră", a menţionat Carolyi Borbelyi.
Primăria Capitalei cere Palatele Brâncoveneşti în instanţă
eocamdată aceste monumente se află în proprietatea comunei Mogoşoaia, după ce au fost intabulate în luna mai
Reprezentanţii Primăriei Capitalei susţin că intabularea s-a făcut după o Hotărâre de Guvern care nu mai era de actualitate
Primăria Capitalei se va judeca cu Primăria comunei Mogoşoaia pentru a recupera 12 hectare din Parcul Mogoşoaia. Consilierii generali au cerut ieri Guvernului ca 12 hectare din Parcul Mogoşoaia, aflate în administrarea Consiliului Local Mogoşoaia să intre în administarea Centrului de Cultură Palatele Brâncoveneşti aflat în subordinea Consiliului general. Primarul Capitalei, Sorin Oprescu a cerut însă scoaterea proiectului de pe ordinea de zi deoarece între timp a aflat că cele 12 hectare au fost intabulate în urmă cu patru luni de Primăria Mogoşoaia şi prin urmare acum sunt în proprietatea acesteia. Edilul a declarat că va acţiona în instanţă primăria Mogoşoaia, deoarece intabularea s-a făcut în baza unei hotărâri de Guvern din 2002 care nu mai era de actualitate în momentul în care s-a întocmit acest act.
„Ei au făcut intabularea după o hotărâre de Guvern din 2002 în care într-adevăr parcul Mogoşoaia era trecut în administrarea
Comunei Mogoşoaia. În 2006 s-a dat însă o altă Hotărâre de Guvern prin care aceste monumente au intrat în domeniul public al statului”, au explicat reprezentanţii Primăriei Capitalei. De asemenea, Primăria Capitalei plăteşte anual 70 de milioane de lei
pentru întreţinerea Palatelor Brâncoveneşti unde sunt incluse şi cele 12 hectare. În condiţiile în care acest teren este în proprietatea comunei Mogoşoaia, municipalitatea nu ar fi trebuit să plătească aceşti bani, deoarece legea nu permite. Dacă situaţia nu se va reglementa Curtea de Conturi
îi va pune la plată pe cei care sunt vinovaţi că s-au dat bani din bugetul Primăriei municipiului Bucureşti nejustificat comunei Mogoşoaia.
Mai mult, o parte din consilierii PD-L au susţinut că primăria Mogoşoaia vrea ca acest domeniu să rămână în administrarea sa deoarece pe cele 12 hectare şi în zonă ar urma să se facă anumite investiţii imobiliare, cu care Consiliul general al municipiului Bucureşti nu ar fi de acord. În replică, viceprimarul comunei Mogoşoaia, Ionel Scrioşteanu a declarat că în incinta complexului nu s-au aprobat niciun fel de planuri urbanistice care să permită construirea unor imobile, aşa cum susţin consilierii generali. În plus
, acesta a declarat că pe cele 12 hectare se află biserica comunei şi că nu este corect ca aceasta să treacă în administrarea Consiliului general al Municipiului Bucureşti. După mai bine de o oră de discuţii în contradictoriu consilierii generali au decis să ceară complexul Mogoşoaia Guvernului, contrar voinţei primarului de Oprescu de a scoate proiectul de pe ordinea de zi.
Reprezentanţii Primăriei Capitalei susţin că intabularea s-a făcut după o Hotărâre de Guvern care nu mai era de actualitate
Primăria Capitalei se va judeca cu Primăria comunei Mogoşoaia pentru a recupera 12 hectare din Parcul Mogoşoaia. Consilierii generali au cerut ieri Guvernului ca 12 hectare din Parcul Mogoşoaia, aflate în administrarea Consiliului Local Mogoşoaia să intre în administarea Centrului de Cultură Palatele Brâncoveneşti aflat în subordinea Consiliului general. Primarul Capitalei, Sorin Oprescu a cerut însă scoaterea proiectului de pe ordinea de zi deoarece între timp a aflat că cele 12 hectare au fost intabulate în urmă cu patru luni de Primăria Mogoşoaia şi prin urmare acum sunt în proprietatea acesteia. Edilul a declarat că va acţiona în instanţă primăria Mogoşoaia, deoarece intabularea s-a făcut în baza unei hotărâri de Guvern din 2002 care nu mai era de actualitate în momentul în care s-a întocmit acest act.
„Ei au făcut intabularea după o hotărâre de Guvern din 2002 în care într-adevăr parcul Mogoşoaia era trecut în administrarea
Comunei Mogoşoaia. În 2006 s-a dat însă o altă Hotărâre de Guvern prin care aceste monumente au intrat în domeniul public al statului”, au explicat reprezentanţii Primăriei Capitalei. De asemenea, Primăria Capitalei plăteşte anual 70 de milioane de lei
pentru întreţinerea Palatelor Brâncoveneşti unde sunt incluse şi cele 12 hectare. În condiţiile în care acest teren este în proprietatea comunei Mogoşoaia, municipalitatea nu ar fi trebuit să plătească aceşti bani, deoarece legea nu permite. Dacă situaţia nu se va reglementa Curtea de Conturi
îi va pune la plată pe cei care sunt vinovaţi că s-au dat bani din bugetul Primăriei municipiului Bucureşti nejustificat comunei Mogoşoaia.
Mai mult, o parte din consilierii PD-L au susţinut că primăria Mogoşoaia vrea ca acest domeniu să rămână în administrarea sa deoarece pe cele 12 hectare şi în zonă ar urma să se facă anumite investiţii imobiliare, cu care Consiliul general al municipiului Bucureşti nu ar fi de acord. În replică, viceprimarul comunei Mogoşoaia, Ionel Scrioşteanu a declarat că în incinta complexului nu s-au aprobat niciun fel de planuri urbanistice care să permită construirea unor imobile, aşa cum susţin consilierii generali. În plus
, acesta a declarat că pe cele 12 hectare se află biserica comunei şi că nu este corect ca aceasta să treacă în administrarea Consiliului general al Municipiului Bucureşti. După mai bine de o oră de discuţii în contradictoriu consilierii generali au decis să ceară complexul Mogoşoaia Guvernului, contrar voinţei primarului de Oprescu de a scoate proiectul de pe ordinea de zi.
Caiac face victime şi după moarte
Uciderea interlopului craiovean Mihai Pârvu, cunoscut drept „Caiac“, a scos din „amorţeală“ autorităţile.
Ieri, ministrul internelor, Cristian David, a declarat război nu doar grupărilor de infractori care au ajuns să facă legea în multe dintre oraşele mari
din ţară, dar şi celor care le-au tolerat şi le-au ajutat să crească. „Există anumite legături directe între poliţişti, magistraţi, politicieni locali şi membrii acestor grupări. Şi nu de ieri sau de azi. Noutatea este că am curaj să spun acest lucru“, a afirmat David, subliniind faptul că poliţia trebuie să facă diferenţa între găştile de cartier şi aceste grupuri infracţionale organizate „care s-au conturat în timp, pe fond de nepăsare şi chiar complicitate cu reprezentanţi ai autorităţilor statului“.
„Aceste grupuri există, indiferent că le cunoaştem, iar ele trăiesc prin cămătărie, şantaj, prostituţie, jocuri de noroc“, a adăugat ministrul. La finalul videoconferinţei pe care a avut-o cu şefii inspectoratelor judeţene de poliţie, Cristian David a precizat că destructurarea acestor grupări devine o prioritate a poliţiştilor şi a anunţat înfiinţarea unei unităţi speciale, formate din procurori şi poliţişti, care să colaboreze eficient şi cu Garda Financiară.
„Vor fi vizaţi de anchete inclusiv poliţiştii despre care vor exista informaţii că au legătură cu grupările infracţionale organizate“, a avertizat David. Premierul Tăriceanu şi-a susţinut apoi colegul de cabinet, ară- tând că acesta „face aprecieri corecte şi realiste“ şi că „fenomenul infracţional de la Craiova nu ţine strict de resortul poliţiei“.
Mavriche, reţinut de procurori
Între timp, procurorii craioveni au hotărât să-l reţină pentru 24 de ore pe Cătălin Mavriche, presupusul asasin al lui Caiac. Deşi ancheta avansează greu, anchetatorii sunt hotărâţi să ceară arestarea lui Mavriche, întrucât medicii au decis că acesta poate fi externat în maximum două zile. Cercetat până acum în patru dosare
penale, Mavriche a beneficiat de fiecare dată de clemenţa judecă torilor.
Aşa a ajuns să aibă şi dreptul de a deţine legal un pistol cu bile. „Mavriche deţinea legal o armă. Şi asta întrucât, în trei dintre dosare, s-a ales doar cu amenzi, iar în al patrulea a obţinut o reabilitare judecătorească“, au precizat surse din poliţie.
Ieri, ministrul internelor, Cristian David, a declarat război nu doar grupărilor de infractori care au ajuns să facă legea în multe dintre oraşele mari
din ţară, dar şi celor care le-au tolerat şi le-au ajutat să crească. „Există anumite legături directe între poliţişti, magistraţi, politicieni locali şi membrii acestor grupări. Şi nu de ieri sau de azi. Noutatea este că am curaj să spun acest lucru“, a afirmat David, subliniind faptul că poliţia trebuie să facă diferenţa între găştile de cartier şi aceste grupuri infracţionale organizate „care s-au conturat în timp, pe fond de nepăsare şi chiar complicitate cu reprezentanţi ai autorităţilor statului“.
„Aceste grupuri există, indiferent că le cunoaştem, iar ele trăiesc prin cămătărie, şantaj, prostituţie, jocuri de noroc“, a adăugat ministrul. La finalul videoconferinţei pe care a avut-o cu şefii inspectoratelor judeţene de poliţie, Cristian David a precizat că destructurarea acestor grupări devine o prioritate a poliţiştilor şi a anunţat înfiinţarea unei unităţi speciale, formate din procurori şi poliţişti, care să colaboreze eficient şi cu Garda Financiară.
„Vor fi vizaţi de anchete inclusiv poliţiştii despre care vor exista informaţii că au legătură cu grupările infracţionale organizate“, a avertizat David. Premierul Tăriceanu şi-a susţinut apoi colegul de cabinet, ară- tând că acesta „face aprecieri corecte şi realiste“ şi că „fenomenul infracţional de la Craiova nu ţine strict de resortul poliţiei“.
Mavriche, reţinut de procurori
Între timp, procurorii craioveni au hotărât să-l reţină pentru 24 de ore pe Cătălin Mavriche, presupusul asasin al lui Caiac. Deşi ancheta avansează greu, anchetatorii sunt hotărâţi să ceară arestarea lui Mavriche, întrucât medicii au decis că acesta poate fi externat în maximum două zile. Cercetat până acum în patru dosare
penale, Mavriche a beneficiat de fiecare dată de clemenţa judecă torilor.
Aşa a ajuns să aibă şi dreptul de a deţine legal un pistol cu bile. „Mavriche deţinea legal o armă. Şi asta întrucât, în trei dintre dosare, s-a ales doar cu amenzi, iar în al patrulea a obţinut o reabilitare judecătorească“, au precizat surse din poliţie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
